Orbitând prin universurile altora
În lumea aceasta se vorbește despre trei mari
dependențe: tutunul, alcoolul și cafeaua. Bineînțeles
că există și drogul, dar aici e vorba de substanțele
acelea ,,mai legale”. De fapt, nu știu dacă să le
numesc substanțe, din moment ce dependența căreia
nu i se face atâta publicitate (deși este cea mai
puternică) este dependența de un alt om.
Suntem dependenți unii de alții. Ne putem feri toată
viața de acea zi, dar nu o putem evita. Momentul în
care o anumită persoană se va agăța de satelitul
existenței noastre și va deveni una cu el este
inevitabil. Asemenea unui fir de undiță ne va umbla
pe sub piele provocând cicatrici și lăsând urme de
sânge pentru ca, în final, să ne apuce cu cârligul de
o pupilă și să tragă de pe noi tot învelișul care
acoperea misterele. După ce va fi scăpat de acest
obstacol, va începe să taie în carne vie pentru a
descifra secretele ce navighează prin sângele nostru.
Odată îndepărtată și această piedică, va ajunge la
oase, extrăgând măduva plină de amintiri complexe.
În final, va păstra doar capul, sfărâmând zi după zi
câte puțin din el până ce îl va despica și va ajunge în
centrul universului nostru. Atunci substanța noastră
cenușie îi va deveni ocean de pescuit sinapse ce ne defineau.
După ce va fi secat întreg oceanul, va arunca în aer ce a mai rămas, inclusiv pe sine,
pentru ca nicio altă ființă să nu se atingă de ce a fost al său. În tot acest timp, victima nu va fi
simțit nimic, fiind prea ocupată cu acapararea existenței altei persoane.
Deși pare foarte complicat de realizat, toți completăm acest process la un moment dat.
Unora le ia ani, altora zile, dar plăcerea provocată de această dependență este prea
mare.
Ne autodistrugem zilnic în interiorul unora și ne reîncarnăm în interiorul altora. Ca
victime, ne lăsăm involuntar existența în mâinile altora, păstrându-ne personalitatea, dar
adăugând părți din alții la aceasta. Uneori ne-o lăsăm în mâinile cui nu trebuie, fiind distruși
cu totul de acea persoană. Însă nu ripostăm. Suntem captivi în universul lor, seduși de ochii
lor pătrunzători și îmbătați de vorbele lor pătrunzătoare.
Aici nu este vorba despre iubire sau despre simpatie, ori despre prietenie. Aici este
vorba despre supraviețuire. Fără această dependență cu origini necunoscute, nu ne-am putea
afirma ca ființe speciale, diferite.
Noi suntem centrul propriului univers. Altcineva, însă, dictează sensul rotației
acestuia.
Sabin Rusu, clasa a XII-a E
10