indiferent cine vă apără, tot o să ajungeți la închisoare. Vă voi pune câteva întrebări nevinovate, iar voi veți
răspunde. Dacă mă mințiți cumva, voi ști. Credeți-mă, nu este ceva ce v-ați dori să se întâmple.(...)
fiu!
Scena II
(În planul din față toți încremenesc. În planul din spate, Zeus și Atena discută, nevăzuți de către muritori.)
ATENA: (întorcându-se spre celălalt zeu) Zeus, n-ar trebui să fii aici!
ZEUS: Prostii, Atena. (scuturând din mână) Am dreptul să fiu unde doresc. Și în acest moment aici doresc să
ATENA: Dar de ce, Mărețe Zeus, îți pierzi timpul cu niște muritori? Tu ești rege în Olimp! Lasă-i pe
muritori cu treburile lor și hai să plecăm.
ZEUS: Dacă dorești, du-te. (un gest scurt din mână) Nu te țin cu de-a sila și nici nu te-am rugat să vii!
ATENA: Știu, iar eu nu pot pleca! Nu te pot lăsa să faci astfel de greșeli! Dar, până la urmă, de ce-ți pasă așa
mult de această muritoare? Umbra ei deja a plecat, acum probabil traversează Styxul!
ZEUS: Vreau doar să aflu cine a ucis-o.
ATENA: O altă amantă muritoare? (V enind în fața lui Zeus și privindu-l în ochii) Era nedemnă de tine, de
ce-ți mai pasă dacă tot este moartă?
ZEUS: (susținându-i privirea) Palas-Atena, nu ți-am cerut sfatul!
ATENA: (insistentă) De ce să-ți pese cine a ucis-o? Mai contează? Tu ești încă rege în Olimp, iar ea este
moartă. Acum te rog, să plecăm! Locul ăsta este nedemn până și de mânia ta!
(un fulger străluci, urmat de un tunet)
ZEUS:(cu furie) Vreme de sute de ani i-am vegheat pe muritori și i-am pedepsit pe cei care meritau să
sufere! Așa a fost și așa va fi din nou!
ATENA: Dar, de ce, după atâta timp, vrei să te implici din nou în problemele muritorilor?
ZEUS: Unul dintre ei mi-a răpit ceva scump ! Și nu am de gând să plec până ce nu aflu cine a fost acela și
nu-l pedepsesc așa cum merită!
ATENA: (surprinsă) Zeus, zeii nu se amestecă în problemele oamenilor! Chiar tu ai dat această lege cu mult
timp în urmă!
ZEUS: (gest de dispreț, însoțit de un fulger care luminează scena) Nu înțelegi! E vorba de justiția divină!
Vinovatul va plăti în fața mea!
ATENA: Vinovatul va plăti în Infernul lui Hades. Zeus, nu e bine...
ZEUS: Nu-ți dau ție socoteală pentru ceea ce fac!
ATENA: Nu judeci clar! Afrodita și Eros s-au jucat cu minte ta și ți-au întunecat judecata! Ascultă-mă și hai
să mergem!
ZEUS: (hotărât) Nu, nu voi pleca până ce criminalul nu va plăti cu viața!
ATENA: (cu disperare) Când Hera va afla despre asta, mânia ei nu va cunoaște margini!
ZEU: Nu mă tem de Hera, nu-mi poruncește ea mie! Eu sunt Zeus, cel mai mare și cel mai puternic dintre
zei!
ATENA: Te rog din nou să gândești limpede! Zeii, Ei ce vor spune când vor afla că Al lor rege a venit pe
pământ pentru a afla criminalul unei muritoare pe care o iubea? Ce o să se întâmple atunci? Cine o să te mai asculte?
Cine o să te mai urmeze? Nimeni. Zeii se vor răzvrăti, iar în cer va porni un război! Este de-ajuns că oamenii ne-au
uitat, iar tu încă le mai permiți să trăiască. Nu trebuie să dovedești că-ți și pasă de ei!
ZEUS: Nu-mi pasă de muritori, precum bine cred că știi! Nu mă interesează decât să fac dreptate. Dreptatea
mea! Atena, spune-mi, dacă-i las pe muritori să mă batjocorească, atunci unde voi ajunge? Cine mă va mai urma
dacă mă las atât de ușor călcat în picioare de oameni? Muritorii trebuie să-și amintească cine le este stăpân! Cine îi
poate distruge într-o secundă și cine îi poate ajuta.
ATENA: Ce vrei să spui?
ZEUS: Trebuie să învețe din nou să se teamă, să-și amintească cât de mult au suferit în trecut. Să vadă cât ar
putea din nou suferi fără ajutorul zeilor! Trebuie să învețe să aibă credință. Trebuie să-și amintească.
(Cei din fața își revin din amorțeală.)
9