Ce înseamnă să fii prieten?
De câte ori mă mai încerci? Să vezi de-n viaţa asta O să-ţi fiu prieten, pe veci, Sau de-ţi trădez speranţa?
Speram să fi aflat deja, Că-n viaţa asta mare Fie ea uşoară, grea, Avem un prieten, fiecare.
Un prieten drag şi bun, Ce l-am ales din sute, Cu care am pornit la drum Şi ştim c-o să ne ajute.
Şi de-ar dura la infint Ale prieteniei teste Le vom juca, la nesfârsit, Şi-atunci vom trece peste.
Noacă Miruna Maria
Anotimpul alb în noapte
E o noapte lucie pe o lume ca din poveşti. Nu puteam să dorm. Am ieşit afară. Albă şi ea, ca de gheaţă, luna străluceşte spre iaz şi-l transformă într-unul de gheaţă. Uriaşul policandru al cerului îmbogăţeşte acest peisaj realizat de Zâna Iarnă. Pădurea, copacii, tufele îşi dezbracă umbra şi vin şi ei în lumină. Iarna a pus cojoace de zăpadă brazilor, pinilor şi crengior mănuşi de puf. Pe munţii ca nişte uriaşi adormiţi sub omăt sunt mii de grămezi de perle mici, fulgii de nea. Vântul şuieră şi ridică, ȋn chip magic, zăpada. Copacii de zahăr se mişcă lin şi se dezbracă de haina albă şi moale.
Un fluture, rătăcit dintr-un roi de fulgi, se aşază pe geaca mea. Am încercat să-l iau, dar nu am putut. S-a topit! M-am întristat.
Privesc în sus. Milioane de steluţe zboară în aer şi se aşază pe mine. Parcă fac parte din lumea lor de neînchipuit. Încep să alerg şi să călătoresc prin acest tărâm imaculat. Mă opresc şi văd un om de zăpadă. Mă îndrept spre el şi-l întreb:- Cum ai ajuns aici?- Eu sunt un om de zăpadă magic!- Serios? Nu ştiam că există aşa ceva! De ce eşti magic?- Eu pot călători oriunde şi oricând în lume.- Ce frumos! Şi mă poţi duce şi pe mine undeva?- Desigur. Unde vrei să călătoreşti? mă întrebă omul de zăpadă.- În cele mai frumoase locuri ştiute de tine!- Atunci, hai pe sania mea! Deodată, apare o sanie împodobită cu flori de gheaţă.- Hai să mergem! am spus eu. Ne-am distrat, am călătorit şi am vorbit. Deodată, aud un sunet. Era ceasul meu deşteptător. M-am trezit gândindu-mă dacă a fost un vis sau realitate. Ador iarna, deoarece e un anotimp uimitor şi aduce mii de bucurii!
Dorneanu Diana Delia, clasa a IV-a, prof. Dorofte Gabriela
Noapte de iarnă
Se apropie seara. O seară specială. Presimt că va ninge întâia oară. Pământul bătrân așteaptă să fie acoperit cu o nouă mantie de nea. O stea micuță pâlpâie pe cer. Mă întorc. Mai este una și încă una! Milioane!!! Cerul este decorat cu luminițe sclipitoare, pot spune chiar orbitoare. Regina lor, Luna, își expune eleganța asupra noastră. Norii au început să-și cearnă steluţele argintii. Un fulg mai sfios coboară ușor din cer. Întind mâna și mi se așază în palmă. În câteva secunde a dispărut! M-a părăsit! Se pare că mi-a lăsat în schimb câteva picături de apă.
11