Construiți-vă singuri hârtie indicatoare!
Varza roșie conține un
pigment
numit
flavină
(o
antocianina). El se găsește și în
coaja merelor roșii, a prunelor, a
strugurilor negri. Acesta este
solubil în apa.
Soluțiile acide virează
culoarea pigmentului în roșu,
iar cele alcaline în galbenverzui. Din acest motiv,
antocianina din varza roşie poate
fi utilizată pentru a determina
valorile pH-ului anumitor soluții.
Pentru a extrage sucul de
varza roșie puteți utiliza un blender
sau puteţi toca varza foarte fin cu ajutorul
unui cuțit bine ascuțit. Sunt necesare cam
doua cești de varză bine mărunțită. Introduceți apoi varza bine tocată într-un vas mai mare pentru a turna
peste ea apa fierbinte până la acoperirea totală. Amestecați bine, apoi filtrați pentru a obține o soluție de
culoare violacee fără impurități (resturi de varză). pH-ul său este aproximativ 7.
Pentru a confecționa hârtie indicatoare, tăiaţi fâșii de hârtie de filtru, așezați-le într-un vas cu soluția
de varză roșie obținută, apoi așteptați câteva ore să se impregneze. După aceea, puneți-le la uscat și veți
obține astfel o veritabilă hârtie indicatoare. Puteți observa virarea culorii sale în mediu acid – oțet, respectiv
bazic – soluție de bicarbonat de sodiu.
Teoria relativităţii aplicată în literatură
Profesor Munteanu Oana
De milenii, cei mai străluciţi savanţi şi oameni
de ştiinţă au încercat să rezolve una dintre cele mai
mari enigme ale umanităţii: natura timpului. Are
timpul un început? Va ajunge vreodată la un sfârşit?
De ce se mişcă doar într-o direcţie? Şi ce este de fapt
timpul? Albert Einstein a răsturnat toate teoriile
existente când, la începutul secolului al XX-lea, a
demonstrat că timpul este relativ şi că depinde de
mişcare şi de gravitaţie. Teoria sa revoluţionară a
deschis calea către studiul găurilor negre, al găurilor
de vierme şi asupra călătoriilor în timp.
Astăzi, la început de secol XXI, majoritatea
fizicienilor sunt convinşi că accepţia comună a
timpului care se scurge ireversibil, zi de zi, este
complet greşită şi că, în curând, vom avea
instrumentele teoretice şi practice necesare
descoperirii adevăratei naturi a timpului, o natură mult
mai subtilă şi mai complexă decât cea pe care o
bănuiam. Timpul este anonimul care ne alunecă
printre degete, luând cu el întreaga noastră existenţă.
Fiecare ştie ce este timpul deoarece îl simte cum trece
– acesta este, probabil, cel dintâi aspect al experienţei
umane.
Acum câteva sute de ani, oamenii
presupuneau că timpul şi spaţiul sunt pur şi simplu
date de Dumnezeu. Sf. Augustin din Hippo a remarcat
faptul că „încercarea de a defini timpul se manifestă
prin înşiruirea unor cuvinte ce se vor pierde fără a
reuşi, însă, să contureze un portret al acestuia…”
Teoria lui Albert Einstein conform căreia timpul este
relativ a fost un adevărat şoc şi pentru comunitatea
ştiinţifică, şi pentru cea religioasă. Pe scurt şi pe
înţelesul tuturor, esenţa teoriei este că „timpul meu nu
este acelaşi cu timpul tău, dacă ne mişcăm diferit.“
Dacă iei, de exemplu, un avion de la Bucureşti la Cape
Town, vei fi în contratimp cu câteva nanosecunde
(nanosecunda este a miliarda parte dintr-o secundă)
faţă de cei rămaşi pe loc. Mai precis, durata călătoriei
va fi un pic diferită dacă o măsori tu în avion, faţă de
cea indicată de ceasul Aeroportului Otopeni.
Deci, durata unui eveniment este relativă, depinde de
sistemul de referinţă în care este măsurată. Dilatarea
duratelor poate fi demonstrată folosind ceasuri
atomice. Într-un faimos experiment din 1971, doi
fizicieni au instalat într-un satelit care urma să se
învârtă în jurul Pământului două ceasuri atomice. Ele
au înregistrat o diferenţă de 59 de nanosecunde faţă de
ceasurile de pe Pământ – exact cum prezicea teoria lui
Einstein.
Einstein a demonstrat că cel mai rapid lucru din
Univers este lumina (aprox. 298.000 k