Iordache Răzvan, clasa a IV-a B
Prof. Ganea Nela
Premiul I, Concursul “George Tutoveanu”
Din vechi timpuri şi până acum, se spune că…
A trăit odată un rege şi o regină. Aproape tot timpul regele era plecat în bătălii şi rareori stătea
pe la castel. Regina sa se plictisea adesea stând în scaunul parcă ninis cu diamante strălucitoare. Îşi
dorea tare mult să-şi însoţească regele, dar acesta rămânea de neclintit la rugile ei spunându-i că e
pentru binele ei să rămână la castel.
Într-o zi, pe când Olympus, căci acesta era numele regelui, era plecat să cucerească un nou
ţinut, regina, cuprinsă de tristeţe, a spus servitorului regal că pleacă să-şi viziteze fratele, care
locuia la capătul împărărției.
Îmbrăcată în haine sărăcăcioase, a plecat refuzând să fie însoţită de slujitori şi asigurându-i că
se va întoarce repede.
Au trecut un an, doi, trei… şi regina nu se mai întorcea.
„Am să mă întorc cât de repede pot!” aşa se termina fiecare scrisoare trimisă de Olympus la
castel, nerăbdător să-şi revadă soţia, dar pe care nu le mai deschidea nimeni…
Iată că într-o seară, cu o armata uriaşă după el, regele Olympus s-a întors acasă.
- Unde e regina mea?
- Luminate… a plecat! a răspuns servitorul.
- Cum a plecat? Unde s-a dus?
Într-o secundă, fără să mai aştepte vreo explicaţie, regele, împreună cu armata sa, au pornit
spre casa lui Telemah, fratele reginei. Când s-a trezit cu o armată uriaşă la uşă, acesta, năucit, a
început să întrebe:
- Dar cum? Ce e asta? Ce am făcut?
- Sunt zvonuri cum că regina mea ar fi venit la tine şi de atunci nu a mai vă zut-o nimeni! Ce ai
de spus?
- Regina? Sora mea, Sophia? Nu a trecut pe la mine! a răspuns Telemah.
Când a auzit aceste cuvinte, regele a plecat să o caute prin tot ţinutul. Când a văzut că nu se
mai poate face nimic, o lacrimă înfiorată i s-a scurs pe obraz. Cuprins de deznădejde, s-a reîntors
la castel şi a poruncit slujitorilor să se oprească din muncă pentru a construi un templu din aur
închinat soţiei sale.
Olympus nu putea însă renunţă la speranţă… „Într-o zi o voi regăsi pe frumoasa mea soţie şi
vom trăi fericiţi!” Dar iată că într-o seară, Olympus a avut un vis în care măreaţa zeiţă Atena i-a
spus întocmai:
- Dacă vrei să mai fii fericit vreodată, vei opri lucrările şi vei distruge tot ce ai zidit până acum
din templu!
- Nu! Nu poţi face asta! i-a răspuns Olympus.
- Nesăbuitule! Ai mâniat forţa zeilor!
Şi, deodată, castelul a început să se clatine.
- Acesta e doar un avertisment! Dacă nu mă vei asculta, îl vei cunoaşte pe Athos!
- Dar cine...?
Şi nu mai apucă să spună nimic. Se trezi. „Nu cred nimic din visul asta!” şi-a spus el în gând.
S-a dezmeticit, s-a îmbrăcat în hainele sale preţioase şi a plecat în faţa templului unde
lucrările erau în toi. A cerut muncitorilor să-i confirme că în două luni totul va fi gata. ”Perfect! şia spus el în gând. Zeiţa Atena greşeşte! O să aibă parte de o surpriză...”
Timpul a trecut, iar templul se înălța, încet, încet… Astfel că un nou vis a avut Olympus. De
data asta, zeiţa Atena s-a arătat însoţită de o armata ce avea o forţă de neimaginat.
- Te-am avertizat! a strigat zeiţa Atena făcând pământul să se cutremure.
- Tu eşti zeiţa înţelepciunii! De ce vrei să îmi distrugi templul?
- Fratele meu, regele Infernului, a plecat nu de mult într-o lupta împreună cu câinele său cu
trei capete, Athos. Deşi avea puteri nebănuite, acesta a murit. Fratele meu s-a mâniat şi a trimis un
31