PARKOUR
Parkour este o disciplină fizică inspirată de mişcarea corpului
omenesc. Se concentrează pe mişcarea eficientă, neîntreruptă, înainte, peste,
pe sub, în jurul şi prin obstacole (atât naturale cât şi artificiale) într-un anume
mediu înconjurător. Astfel de mişcare poate apărea sub formă de fugă,
sărituri, căţărări şi tehnici mai complexe. Scopul parkour-ului este ca
practicantul să-şi adapteze mişcarea la orice obstacol din calea sa.
Unii oameni găsesc multe similarităţi între parkour şi cascadoriile şi tehnicile
celebrului actor şi practicant de arte marţiale Jackie Chan. Totuşi, alţii privesc
parkour-ul ca pe o artă asemănătoare dansului: o formă de a materializa
mişcarea corpului omenesc în cea mai frumoasă formă a sa. Parkour este
adesea legat de ideea de libertate, în forma abilităţii de a depăşi aspecte din
preajma ta care tind să limiteze, de exemplu, balustrade, grilaje, rampe, scări sau pereţi, cuprinzând
libertatea la un nivel non-fizic de asemenea.
Antrenamentul este inspirat din "L'éducation Physique Virile Et Morale Par La Méthode
Naturelle" (metoda naturală de educaţie fizică şi morală) cunoscută şi sub denumirea de Hebertisme,
concepută de Georges Hébert (1875-1957), fost ofiţer naval care în călătoriile sale în Africa a fost
uimit de abilităţile fizice ale populaţiei indigene: „Corpurile lor erau splendide, flexibile, sprintene,
agile, rezistente şi cu toate astea nu aveau un alt antrenor în gimnastică decât viaţa lor în natură.“ G.
Hébert
Această metodă naturală constă original în construirea unor trasee cu obstacole, parcours du
combattant, în care, pe lângă mişcările specifice parkour-ului de astăzi, se regăseau şi probe de înot, de
ridicare de obiecte grele, de aruncare a unor obiecte, cvadrupedie şi de luptă corp la corp cu un
partener. Spre deosebire de parkour, în "metoda naturală", toate exerciţiile sunt executate fără
încălţăminte, iar scopul metodei este acela de a crea indivizi puternici, atât fizic cât şi psihic, moral:
"etre fort pour etre utile" (puternic ca să ajuţi) şi "etre et durer" (este şi durează) fiind motto-urile
practicanţilor. Acest gen de trasee inspirate din metoda naturală se regăsesc şi astăzi în incintele
militare din toată lumea.
Cel care a preluat şi a adaptat metoda naturală a fost David Belle (n. 29 aprilie 1973), inspirat
de tatăl său, Raymond Belle (1939 - 1999), fost militar în Vietnam recunoscut pentru faptele sale de
eroism în cadrul "sapeurs-pompiers" - pompierii militari din Paris. David Belle a părăsit şcoala la 15
ani şi s-a dedicat în totalitate dezvoltării artei sale, Le Parkour. Pe acest drum l-au urmat mai multe
persoane printre care şi grupul Yamakasi, Jerome Ben Aoues, Sebastien Foucan, Les Tracers ş.a.
În urma popularizării disciplinei, mai ales prin documentarul Jump London, urmat apoi de
Jump Britain, diferite ramuri bazate pe latura fizică a parkour-ului au apărut, înclinate mai degrabă
spre mişcări spectaculoase. Aceste discipline sunt: 3run, free-running, etc. Altele bazate pe aceleaşi
principii au fost aduse în actualitate: yamakasi, multilevelmoves, tricking, street stunts.
Terminologie
Traceur: Practicant de parkour. Termenul provine din verbul "tracer" care în
limbajul de argou francez înseamnă "a scăpa", a evada sau a ajunge undeva rapid
prin fugă sau pe bicicletă sau cu maşina, a te grăbi.
Tehnici de bază în Parkour:
Demi Tour Turn: Folosit pentru plasarea pe cealaltă parte a unui obstacol
ca să poţi trece la următorul.
Franchissement|Underbar: Saltul printr-un spaţiu îngust cu picioarele în
faţă şi ajutat de mâini pentru stabilitate.
22