In prezent mai activezi la scoala respectiva de ghizi?
In prezent nu mai sunt la scoala de ghizi, dar experienta acumulata acolo m-a ajutat enorm, iar prieteniile legate acolo sunt pe viata. Din cand in cand, in ultimul timp mai rar, mai fug cu ei in cate o aplicatie.
Povesteste-mi, te rog, cum a fost la ultima aplicatie la care ai participat.
Ultima aplicatie a fost in Muntii Ciucas pe timp de iarna. Zapada multa, destul de frig , dar vantul ne-a ocolit. Efortul fizic a fost unul destul de mare, peisajul senzational si buna dispozitie la cote maxime. Atingerea varfului s-a facut spre seara, moment in care am prins apusul pe varf, deasupra norilor. Intoarcerea la cabana s-a facut pe ritmuri de chitara si cinstita cu ceai din belsug.
Muntele este cu siguranta, pe cat de frumos, pe atat de periculos. Ne poti povesti cea mai riscanta situatie la care te-ai supus urcand pe munte?
Muntele este periculos din toate punctele de vedere daca nu il respecti, insa pregatit poate deveni periculos de frumos.
Ce imi vine acum in minte, este o tura pe care am facut-o in Fagaras, era luna ianuarie, undeva prin a2a saptamana. Toti am plecat cu ideea sa ajungem pe Varful Serbota cu plecare de la cabana Negoiu.Ne-am trezit dis de dimineata, echipati, mancati, pregatiti, vreme ideala, fara nori, fara vant( iarna asta este raritate in Fagaras).Insa ce incepe bine nu inseamna ca trebuie sa se continue bine, dar intotdeauna trebuie sa se termine bine, neaparat!
Cu cat urcam, cu atat se intetea vantul si logic norii si-au facut aparatia. A inceput o fulguiala si in scurt timp a inceput un vant mai puternic devenind viscol. Nu mai ai nevoie de crème si spa cand ai vant de Fagaras si precipitatii din abundenta, pielea devine fina si matasoasa.
Vizibilitatea scadea minut cu minut si totul devenea nu tocmai in regula si nu tocmai safe. Oboseala se instala si stie toata lumea ce inseamna cumulul de oboseala cu vremea rea, nimic bun nu se poate intampla. Ne-am adapostit sub o stanca, timp in care ne-am sfatuit si am decis ce trebuie facut mai departe. In aceste momente, picioarele le aveam inghetate, literalmente sosetele imi inghetase in bocanci, am avut o idee ciudata dar de efect, am asezat cainele blanos, care ne-a urmarit tot timpul, peste picioare, a fost un “schimb de experienta” necesar.
Avand in vederea starea de oboseala a majoritatii si vremea s-a decis, logic, sa ne intoarcem, pentru ca muntele nu pleaca, el ramane acolo si mai bine data viitoare decat niciodata.
Faptul ca ne-am miscat totul si am gandit tot timpul a facut ca nimic rau sa nu se intample.
Cat de costisitoare este aceasta pasiune?
Nu trebuie cumparat totul de o data si nici nu este indicat, totul trebuie facut pas cu pas, in functie de ceea de ce iti doresti sa faci si de ceea ce te face sa te simti confortabil (niciodata nu pleca pe munte cu bocancii noi, nepurtati, incearca macar sa-I incalti si sa mergi prin casa, nu ma crezi , incearca si o sa ai senzatii tari).
Ce sfaturi ai pentru cei care vor sa incerce acest hobby?
Sa ia totul pas cu pas, sa nu se aventureze in necunoscut, sa fie mereu pregatiti, sa nu isi asume riscuri care nu-si au rostul.
Sa respecte natura, sa nu lase mizerie in urma, pentru ca intotdeauna vei dori sa te intorci intr-un loc drag si relaxant.
Sa savureze plimbarea, sa admire peisajele, sa lase aparatul de fotografiat la o parte si sa traiasca clipa !
by Vlad Iliescu