PE ÎNȚELESUL TUTUROR
Poate că nu guști atât de mult genul muzical numit dubstep, dar nu poți ignora amploarea pe care a luat-o fenomenul în ultimii ani. Dubstep-ul a ajuns peste tot, fiind folosit în coloanele sonore ale filmelor, în spot-uri publicitare și reclame TV. Până și Britney Spears și Rihanna și-au adaptat sound-ul incorporând elemente de dubstep în ultimele lor materiale, iar pubertinul casanova pe nume Justin Bieber amenință cu lansarea unui album de dubstep. Așadar, ce este până la urmă dubstep-ul și de unde a apărut?
Dubstep-ul s-a născut în Londra, în perioada dintre sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000. Se inspiră în mod special din drum and bass, 2step, UK garage și grime, dar cunoaște multe influențe din diferite genuri muzicale, inclusiv dancehall și hip-hop. Amprenta adâncă a grime-ului, elementele dark din drum and bass și basul gutural fac ca sound-ul dubstep să fie unul "murdar".
Dubstep a scos capul la suprafață în scena mainstream a cluburilor în 2006 o dată cu apariția albumului de debut al lui Oliver Jones (aka Skream), intitulat tot "Skream", care a luat cu asalt cluburile Europei, devenind popular și pe scena EDM (Electronic Dance Music) a Statelor Unite. A urmat apoi primul val de dubstep, epoca de aur, adusă de de DJ precum Benga, Nero, Caspa, Rusko, și alții, urmând ca dubstepul să erupă în mainstream de-a binelea o dată cu producțiile mai comerciale ale lui Skrillex sau Borgore, astfel născându-se "brostep-ul", fratele mai comercial al genului, distinct ca sound și concept de dubstep-ul old school. Dar destul cu istoria, nume de DJ și cronologii. Pentru asta avem Wikipedia la dispoziție, corect?
Mi-aduc aminte când am auzit pentru prima oară dubstep. Era noaptea de revelion a anului 2008. Niște tipi dubioși, prieteni de-ai unor prieteni care au venit însoțiți de alți prieteni au adus cu ei un CD cu niște piese foarte ciudate. Am rămas puțin cu ochii căscați când am început să aud un beat foarte aerisit și lent la prima audiție, de parcă așteptam 100 de ani până când auzeam premierul. Cu toate acestea, băieții respectivi (singurii care dansau, toți ceilalți s-au dat deoparte), se mișcau destul de rapid în contrast cu muzica, și culmea, nu păreau deloc să iasă din ritm. Cineva a dat volumul la maxim și deodată am simțit că îmi explodează timpanele. S-a auzit un bassline atât de greu de am crezut că se prăbușește tavanul peste noi. Ne-am uitat unii la alții și ne-am spus: "Ce e porcăria asta?", deși dădeam din cap și ne mișcăm aproape involuntar.
Adevărul este că nu mai auzisem niciodată ceva atât de diferit. Muzica asta avea o structură și un sound complet nou. În noaptea de Revelion nu m-a prins absolut deloc. Dar, cum sunt curios din fire, am început să mă documentez. Și așa am aflat de ce dubstep-ul sună atât de lent deși, în general, are un tempo de 140 de bpm, mai mult chiar decât muzica house. Este vorba de structura beat-ului, numită "half-time" care dă iluzia că "se mișcă greu", pentru că premierul (beat-ul principal) nu cade de 4 ori într-o măsură, ca în majoritatea muzicii pentru dans, ci numai de două ori, creând tensiune între percuția sacadată și bass-ul zguduitor și oscilant. Dacă adăugăm și fusurile și cineii pe care se sprijină ritmul acestui gen muzical, atunci se explică de ce aproape de fiecare dată când auzi o piesă de dubstep începi să dansezi fără să îți dai seama.
Totuși, elementul definitoriu al dubstep-ului este basul. Acel bas "mizerabil", disorsionat, agresiv, greu ca un perete de sunete ce se prăbușește peste ține. Producătorii de dubstep au descoperit cum te poți juca la infinit cu un bas, folosind oscilatoarele pentru a crea un instrument în sine, și nu unul care doar să țină ritmul. Dubstep-ul este o muzică de o complexitate foarte mare, fiind apreciată la adevărata valoare mai ales când este ascultată în căști, cu efect stereo. Îl simți cum se construiește treptat, adăugând strat după strat, creând tensiune până când explodează într-un bass drop care îți năucește mințile.
Deși la ora actuală are capacitatea să te prindă din primele secunde, Dubstep-ul este infinit mai interesant și mai plăcut auzului dacă încerci să îi înțelegi structura și conceptul și dacă îți educi timpanele pentru el. Evident, într-un club sau la o petrecere îți vei rupe coloana cervicală dansând, fără să mai stai să te gândești la elementele muzicale. Dar dubstepul nu este doar muzică de club. Puține lucruri se compară cu dubstep-ul la maxim în căști, pe stradă, în metrou, în autobuz, pe bicicletă sau pe role. Te electrizează pur și simplu.
by Vlad Iliescu
DUBSTEP