Pescuitul
între relaxare și dependența
Puiu este unul din colegii din echipa Asset Management. A venit la început, o dată cu formarea echipei, și a ”crescut” alături de noi toți. Este unul din colegii prezenți la toate evenimentele organizate în echipă. De aici am aflat și despre pasiunea lui pentru pescuit, pasiune ce se regăsește și printre cititorii noștri, de aceea am decis să îi cerem lui Puiu să ne spună câteva ”povești pescărești”.
Salut Puiu. În primul rând îți mulțumesc că ai găsit câteva momente libere pentru acest scurt interviu.
Spune-mi te rog cum a apărut această pasiune în viața ta? De la ce vârstă ai început să pescuiești și cine se face ”vinovat” pentru acest hobby?
Dacă ar fi să dau vina pe cineva, acela ar fi tata, dar nu pot deoarece aici nu este vorba de vină, ci este vorba mai mult de pasiune. Pasiunea pentru pescuit m-a prins destul de repede regăsindu-mă cu fiecare ocazie, încă de la vârstă de 10 ani, pe malul apelor. Merg la pește de fiecare dată când prind ocazia deoarece pescuitul, pentru mine cel puțin, este o relaxare, mă deconectează de la viața și rutina de zi cu zi și-mi reîncarcă bateriile.
Care au fost cele mai frumoase locuri unde ai avut ocazia să pescuiești?
Pentru mine, cele mai frumoase locuri de pescuit sunt cele în natura sălbatică. Din această categorie, în top rămân cele din Delta Dunării. De exemplu, luând-o în sus pe Dunăre până la Porțile de Fier 2, regăsim Dunărea sălbatică ce permite peștilor migratori să urce din Marea Neagră prin Deltă în sus până la baraj. Mai sus din păcate nu pot trece și aici mă refer cel mai mult la scrumbie a cărei migrație se oprește aici, ce mai ajunge până aici deoarece braconajul și pescuitul industrial din Delta Dunării a făcut ca acest pește destul de numeros în anii trecuți acum să fie din ce în ce mai puțin.
Ai participat până acum și la concursuri de pescuit? Individual sau pe echipe?
Mda, concursurile de pescuit sunt pentru pasionații „dependenti” sau cei care dispun de bugete destul de generoase, deoarece pentru ei pasiunea s-a transformat într-o continuă întrecere deci ajunge să fie mai mult un sport și ca în orice sport cine are bugetul mai mare își permite scule de pescuit mai performante, nadă și momeală mai multă și mai scumpă astfel încât șansele să prindă o captură capitală sunt mai mari. Eu am evitat concursurile mari și mă duc numai la cele cu prietenii. Este mult mai frumos și relaxant. Întradevăr nu sunt premii dar se merită pe deplin.
Care a fost cel mai mare ”monstru” prins de până acum și unde anume a avut loc evenimentul?
Monstrul „J” (asa l-am numit eu), cel mai mare pește prins de mine a fost o știucă de 3,5 kg. În rest ca și capturi caras și crap între 2 și 3 kg. Nu voi spune locația exactă unde am prins știuca pentru că locurile unde poți încă să mai prinzi pești mari în afara bălților private sunt cam rare dar pot să îți spun că am prins-o pe Dunăre și am și eliberat-o.
În ce locuri plănuiești să ajungi vara aceasta, și ce te-a făcut să vrei să ajungi acolo?
Asta da întrebare! Pentru mine visul este să pescuiesc măcar odată pe toate bălțile private din jurul Bucureștiului și asta se datorează în mare parte emisiunilor de la PV-TV (Pescar Vânător - TV) unde văd fel și fel de pescari cum prind capturi capitale pe aceste lacuri și visul oricărui pescar este acela de a prinde un pește cât mai mare, să simți cum se luptă cu tine când încerci să-l aduci la mal și dacă și reușești înseamnă că ești pescar adevărat.
Crezi că dacă am organiza un weekend de pescuit împreună cu colegii există riscul ”imbolnăvirii” cu acest hobby?
Contagios este cuvântul de bază! Cei ce caută un hobby, pescuitul le oferă satisfacții maxime în momentul în care mergi pe o baltă de 9 ori iar a 10-a oară prinzi un peste. În acel moment hobby-ul se va transforma în pasiune și de aici va începe o adevărată aventură în mijlocul naturii în căutarea peștilor pe care fiecare vrea sa-i prindă.
Ce sfaturi ai pentru cei ce vor să încerce acest hooby?
Nu aș vrea să dau sfaturi pentru că și eu am primit multe dar am făcut așa cum am simțit și am vrut eu până mi-am dat seama ce stil de pescuit mi se potrivește mie (pescuitul la feeder).
Așadar, pentru un pescuit relaxant și ușor eu zic ca fiecare să încerce să vadă ce anume i se potrivește. Dacă vede că nu are răbdare sau dacă pleacă supărat de pe baltă că nu a prins nimic atunci ar trebui să caute alt hobby, asta este părerea mea. La pește, din punctul meu de vedere, se merge cu prietenii să te distrezi și să te relaxezi în primul rând. Nu sunt ca cei pe care îi vedem la televizor singuri, stând cu săptămâna ci mai degrabă alături de prieteni unde te distrezi dar în același timp fără mare gălăgie pentru că trebuie respectați și ceilalți pescari aflați pe baltă.
by Silviu Parpalea