CANONUL 101 TRULAN
RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII
Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânile
lor, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: “Vai mie, că sunt
pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor
cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în
mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi
l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată s-a atins de buzele tale şi va
şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”» (Isaia 6,
1-7).
Acest cleşte al îngerului este altminteri mâna preotului cu
degetele împreunate „spre creştinească închinare” aşa cum remarca 57
un poet contemporan34 , împreunare a degetelor care va avea darul să
aducă sfintele către buzele credincioşilor.
Alăturarea termenului grecesc λαβις care se traduce prin
cuvinte ca mâner, forceps, bridă de prindere a mâinii, cleşte, cu
latinescul cochlear (pe filieră greacă pronunţat κοχλαιριον), care
însemnează linguriţă, mi se pare absolut forţată. Linguriţa nu este
forceps şi nici cleşte, este doar linguriţă şi atât. Din acest motiv a
explica semnificaţia linguriţei ca simbol al cleştelui mi se pare şi mai
hazardată. Un obiect nu poate semnifica alt obiect, ci poate semnifica 58
o lucrare, este întruchiparea unui gest, a unei idei, icoana unei făpturi
etc. Iar părţile opozabile ale cleştelui semnifică atât cele două
testamente care stau drept temei al revelaţiei, cât şi cele două firi ale
ipostasului care se descoperă sub lucrarea celor două săbii despre
care am vorbit anterior. Folosirea linguriţei este o tendinţă perfidă de
a masca ritualic monofozitismul, un mod greşit de a instrumenta una
dintre cele mai cutremurătoare taine ale Bisericii.
Imaginea cleştelui folosită la Isaia se referă în mod cu totul
special la icoana Maicii Domnului care cuprinde în braţele sale pe
Hristos, dar şi la icoana cuprinderii mâinii preoţeşti care în vechime 59
apropia de buzele credincioşilor cărbunele aprins al focului ceresc
aflat în sfintele taine.
În cântările Bisericii găsim tâlcuită semnificaţia acestui cleşte
de la Isaia astfel:
30