2) Interregnum.Ro vol. 1 | Page 29

RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII CANONUL 101 TRULAN omului27 pâinea Cuvântului pogorât din Cer28 gata pregătită spre împărtăşirea Vieţii. * Potrivit canonului 101 trulan împărtăşirea cu Preacuratul Trup şi Sânge al Domnului începe dinainte de a ajunge acestea pe buzele creştinului. Începe şi prin auzirea lăuntrică a hotărârii de a te apropia (precum zice: dacă ar vrea cineva să se împărtăşească), dar mai apoi prin punerea mâinilor în semnul crucii care este un semn de arătare a supunerii, sau felul în care creştinul arată lui Hristos ascultarea până la golirea de sine spre a face loc Domnului. Această 50 gestică recapitulează liturgic timpul crucificării fiind astfel o negrăită mărturisire adusă lui Dumnezeu despre jertfă, lanţurile şi chingile patimilor, acum în locul cuielor aflându-se odorul cel de mare preţ al nemuririi şi izvorul Vieţii. Această împreunare a mâinilor, care astăzi este proprie numai slujirii preoţeşti, îl făcea pe credinciosul primelor şapte veacuri una cu jertfa lui Hristos prin participare la ea, dar si prin atingerea sensibilă de trupul lui Hristos în lucrarea împărtăşirii. Mai întâi acest fel de împărtăşire va aduce în inima primitorului încredinţarea unei realităţi sensibile a atingerii de Trupului lui Hristos, locurile mâinii pe care însuşi apostolul Toma le-ar fi cercetat spre încredinţare 29 , adică semnul cuielor 51 având a se muta în împreuna pătimire cu Hristos dinspre rănile Domnului către rănile păcătoşirii noastre omeneşti, spre vindecare . Vorbind despre realitatea Trupului cel pătimitor al Domnului, Sfântul Atanasie cel Mare îl aşează pe Apostolul încredinţării în aşezământul mustrării celor ce ar voi să tăgăduiască realitatea deplină a pătimirii şi a învierii Mântuitorului: „Să mărturisească deci şi cei ce tăgăduiau înainte că Cel răstignit a fost Dumnezeu, că au greşit mai ales (faţă) de Toma, care, după ce a văzut în El u rmele cuielor, a strigat: «Domnul meu şi Dumnezeul meu !» (Ioan 20, 28)”30 ; astfel dovedind recunoaşterea dumnezeirii explică şi în ce fel 52 se poate manifesta această pătimire în unirea contrariilor (că Acelaşi 27