RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII
CANONUL 101 TRULAN
având a aşeza mâinile acestea peste inima părăsită a omului. Astfel
se produce o nouă creare a omului, sau facere din nou a sa, prin
mâinile Fiului şi ale Duhului care sunt mâini ale Tatălui. Această
viziune privitoare la felul cum lucrează mâinile lui Dumnezeu asupra
omului o găsim la Sfântul Irineu al Lyonului: ”Căci chiar întru
(zidirea) lui Adam mâinile lui Dumnezeu S-au deprins să aşeze în
ordine, să rânduiască şi să susţină lucrarea Sa şi să o aducă pe ea
spre a o aşeza unde îi era voia”17 ; apoi mai departe zice: „Şi, astfel,
pentru totdeauna, omul a fost plămădit de la începuturi cu mâinile
lui Dumnezeu – [Tatăl], care sunt (mâini) ale Fiului şi ale Duhului,
[omul] fiind făcut [întru Acelaşi] chip şi [spre] asemănarea cu
Dumnezeu”18 .
Viziunea teologică privitoare la faptul că, prin Sine, persoana
Fiului poartă exerciţiul prezenţei minunate a mâinii lui Dumnezeu –
Tatăl19 poate fi găsită în mai multe locuri în opera Sfântului Irineu.
Un pasaj semnificativ pentru acest mod de a traduce lucrarea Fiului
se referă la prezenţa Sa în cuptorul cel de foc alătur i de cei trei tineri
prigoniţi de regele Nabucodonosor: „Aşadar, mâna lui Dumnezeu a
fost prezentă cu aceştia, săvârşind lucruri minunate în acea situaţie
a lor – [fapte] imposibil [de realizat] de către natura umană – ceea 45
ce a fost uimitor, încât (suntem siliţi să admitem) de asemenea, că în
cele ce au fost în acest fel preschimbate se înfăţişează un [Lucrător
minunat], lucrând asupra lor în ascultarea de voia lui Dumnezeu–
Tatăl însuşi? Acum, se înţelege că Acesta este Fiul lui Dumnezeu;
că Scriptura arată pe împăratul Nebucadneţar având a spune: «Nam aruncat noi trei bărbaţi legaţi în cuptor? şi, iată, eu văd patru
(bărbaţi) mergând în mijlocul focului, iar al patrulea este la
înfăţişare precum este Fiul lui Dumnezeu!»” (Daniel 3,25)20 .
Această idee exprimată de Sfântul Irineu, referitoare la faptul
că nu un înger, ci chiar Fiul lui Dumnezeu era de faţă în cuptorul cel
de foc, este întemeiată pe încredinţarea sa că o aşa mare minune a
preschimbării firii nu s-ar cuveni a o pune decât în seama Fiului, ca
singur Lucrător căruia i s-ar fi putut încredinţa o astfel de putere. 46
Ceea ce Hristos a săvârşit în aşezămintele firii celor trei tineri aflaţi
în cuptor, avea să plinească şi în aşezămintele firii noastre
25