CANONUL 101 TRULAN
RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII
Într-o astfel de «apropiere» de Sfântul Altar, înţeleasă în
temeiul ei intim – drept premisă pentru împărtăşire, vom vedea că
evenimentul liturgic se opreşte doar la a sugera intrarea dincolo de
catapeteasmă şi nu insistă a o pune pe aceasta în transpunere efectivă.
Pe mai departe, intrarea dincolo de catapeteasmă va rămâne în cazul
mirenilor o „realitate promisă” pe care, planul liturgic şi cel canonic 35
al rosturilor bisericeşti pare că le-o refuză. Îndată după împărtăşire
credinciosul va avea totuşi libertatea interioară să intre în frumuseţea
tainică a locuirii cu Hristos, traversând cu Acesta doar opacitatea
unor obstacole spirituale, dar nu şi pe cea a obstacolelor fizice, care îl
despart de Sfânta Masă.
*
Aceeaşi frământare, acelaşi suspin al trecerii din moarte la
viaţă, aşezate sub măsura sinceră a iubirii11 , precum şi dorirea cea
mai adâncă a acestei trecerii, le arată apostolul neamurilor în puţine
dar cutremurătoare cuvinte: „Căci de aceea şi suspinăm, în acest
trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer” (II 36
Cor. 5,2), având peste toate încredinţarea mărturiei Domnului care
ne mângâie zicând: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce
M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat
de la moarte la viaţă”(Ioan 5, 24).
Mâinile şi inima – aceste două feluri de mădulare însufleţite
ale interesului pentru frământătura prefacerii12 apar persistent în
călătoria spre cer. Ele rămân în pieptul nostru şi pe pieptul nostru
chiar şi în moarte până la vremea învierii. Atunci mâinile cucernice
încrucişate peste inimă rostesc povestea trecută a unei aprinse iubiri
şi a unirii lor cu darul cel în inimă sălăşluit pentru călătoria spre veci.
Inima cu mâinile unită se risipeşte în cele dintru care au fost alcătuită,
în aşteptarea luminii celei de la sfârşitul timpului. Slava pururi
veşnică a celei de-a doua veniri a Domnului se va întâlni cu slava 37
unei lumini adânc sălăşluită deasupra ţărânii care a fost odată inima
şi mâinile împărtăşirii de Hristos. Întâlnirea acestor lumini va scoate
din risipire firea plăpândă a celor ce odinioară s-au stins şi va înnoi
22