RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII
CANONUL 101 TRULAN
răstignirii prin înviere până dincolo de temporalitatea istorică către
sfârşitul veacurilor, având a arăta felul posibil al alipirii de Hristos
prin cuprinderea mâinilor.
Dacă înainte de răstignire mâinile omeneşti îL ţintuiau pe
Hristos în moarte, după Învierea Sa din morţi, Hristos ţintuieşte
mâinile noastre în Viaţă. Astfel iconomia dumnezeirii ne cuprinde pe
noi în evenimentul unei prefaceri hotărâtoare prin care firea noastră 18
se întoarce cu Hristos din moarte spre Viaţă. Pentru că noi „purtând
totdeauna în trup omorârea lui Iisus”(II Cor. 4,10) îL vom ruga
stăruitor „ca viaţa Lui să se arate în trupul nostru” (II Cor. 4,10).
Părinţii sinodului Trulan recomandă primirea Sfintelor în
căuşul mâinilor aşezate în forma crucii pentru a da semnificaţie
participării celor două dimensiuni fireşti ale naturii umane, cea
trupească şi cea spirituală, dar şi pentru a arăta lucrarea descoperirii
voii lui Dumnezeu în cele două testamente ale chemării noastre:
„Drept aceea dacă ar vrea cineva să se împărtăşească cu 19
Preacuratul Trup în vremea adunării (liturghiei), şi să se facă prin
Împărtăşire (participare) una cu Acela, făcându-şi mâinile în
forma crucii, aşa să se apropie şi să primească împărtăşirea
harului”.
Mâinile cele care au să primească Sfinte Taine, mâinile
aşezate în chipul crucii, închipuiesc două testamente, primul aşezat
în susţinerea celui de-al doilea şi traversat cruciş de cel din urmă în 20
sprijinirea mâinii, pentru a arăta că puterile lor nu se resping, ci se
completează răspândindu-se spre toate cele patru laturi ale lumii.
Atunci când părinţii de la Sinodul Trulan în canonul 101
surprind în scris modalitatea unei astfel de împărtăşiri ei nu inovează
şi nici nu caută să valideze practica vreunei slujirii liturgice
inexistente până atunci. Tradiţia de şapte veacuri a Bisericii
21
petrecută până la ei, privitoare la împărtăşirea credincioşilor, era
tocmai aceasta a primirii Sfintelor cu o inimă a pătimirii şi cu mâinile
aşezate căuş, în semnul crucii, aspect pe care îl găsim revelat şi în
documente anterioare datei sinodului.
17