CANONUL 101 TRULAN
RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII
Marea şi cutremurătoarea chemare a primitorului conlocuirii
cu Hristos, pe care sfinţii părinţi ai Sinodului Trulan o numesc
„vrednicie cerească”, stă tocmai în lucrarea mai presus de natura
simţitoare a unei împreună pătimiri mântuitoare cu Hristos : „cel
ce a dobândit vrednicia cerească prin pătimirea mântuitoare,
aflându-se pus mai presus decât toată zidirea simţitoare, mâncând
şi bând pe Hristos, se împreună pentru totdeauna cu viaţa
veşnică” Împreunarea cu viaţa veşnică, în Sfânta Taină a Euharistiei,
nu este o taină repetabilă ci una continuă, prin care acest „pentru
totdeauna” constituie orizontul deschis spre Taina Vieţii Veşnice şi
nu o finitudine încremenită, credinciosul având a explora împreună 9
cu Hristos perspectiva unei continue înnoiri, prefaceri şi înălţări spre
Înviere. Împreunarea cu viaţa veşnică, arătată (exprimată) sen