RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII
CANONUL 101 TRULAN
vreo sentinţă îndreptată împotriva chipului vreunei trufii manifeste,
ci doar sentinţe acuzatoare la adresa felului unora de a cinsti
materia mijlocitoare, anume receptacolul, al cărui rost în cult îl
desfidă canonul chiar de la primele litere ale argumentaţiei iniţiale.
Aşadar nu trufia, ci felul exterior de a se raporta credincioşii la
o materie mijlocitoare îi pare legiuitorului cu totul necuvenit, motiv 6
pentru care conchide ferm: pe aceştia „cu nici un gând (cu nici un
chip adică) nu-i întărim (aprobăm) !”
Sentinţa aceasta a dezaprobării nu este una executorie, ci una
anticipativă, una cu un susţinut reflex moral, dar care pregăteşte
pronunţarea sentinţei finale ce va avea să urmeze îndată. Observăm
faptul că o astfel de dezaprobare vine să se sprijine pe raţionamentul
tehnic al justificării: pe aceia „nu-i întărim (aprobăm) ca pe unii
care cinstesc mai mult materia cea neînsufleţită şi supusă (facerii)
mâinii omului, decât chipul lui Dumnezeu”. Justificarea acestei
dezaprobări nu decurge dintr-un raţionament arbitrar, ci dintr-o
legitimitate născută din logica firească a oricărei minţi sănătoase de a 7
sesiza inversarea importanţei celor două perspective: materia
neînsufleţită a obiectelor folosite la intermediere (făcute de mână
omenească), opozabilă înălţimii chipului lui Dumnezeu. Trebuie să
vedem aici grija sinodalilor de a păstra rânduiala întreagă şi neatinsă
de sensul răsturnat al vreunei semnificaţii, ori al vreunei străine
lucrări, manifestându-se cu rigoare împotriva oricărei deturnări.
Tot textul canonului, mai puţin partea finală care se
concentrează pe administrarea sancţiunii, pune în evidenţă distincţia
necesară pe care legiuitorul o stabileşte între importanţa greşit
atribuită obiectului mijlocitor (a vasului intermediar) şi ponderea pe
care se cuvine a o da implicării fizice, morale şi duhovniceşti în
această uniune euharistică realizată cu Hristos. Aspectul 8
intermedierii, sancţionat de canon, nu este inconvenabil pentru
conotaţia exprimării vreunei susceptibile atitudini trufaşe, ci este
inconvenabil pentru caracterul substituţiei pe care o alocă:
materia neînsufleţită supusă modelării, confecţionării, substituie
angajamentul fizic, concret al unei participări vii în toată această
lucrare de adăugare la trupul Bisericii prin împărtăşirea cu Hristos.
13