Aripi de lumină, 16 (24), 2019-2020
și singuri magie vieții, fără sutele de
contradicții din lumea exterioară.
Două lumi total paralele, nu? Una care te
ține captiv în povestea nesfârșită a relității
și una care menține echilibrul de fericire,
liniște si împlinire. Dar poate că acesta
este și idealul vieții: să te poți bucura de
ambele universuri, reușind să înțelegi că
uneori, pe lângă un tablou pictat în culori
pastel, nu strică și puțin gri. Și chiar acum
mă întreb: ,,Oare dacă aș locui mai
aproape de soare, m-aș arde?”
Onică Roxana-Iulia, clasa a VII-A C
Prof. îndrumător:Alexandra Novac
Conștiința
(discuție)
Era joi, ziua în care mergeam la
dentist și cum așteptam să intru îmi
adusesem aminte de știrea văzută aseară:
„Viziune spre viitor.” Din ce se prezentase,
la doar șapte ani mi se păru o lume atât de
urâtă!
„-De ce crezi asta copilă?
-Păi...din toată acea poveste a dispărut
joaca, părea o lume fără pic de culoare.
-Și crezi că asta e rău?
-Da. Cum vor mai putea fi fericiți copiii
dacă nu se vor mai juca?
-Cu siguranță vor inventa ceva, căci așa
merg lucrurile. Acest lucru te sperie?
-Nu pot spune că mă sperie, dar...mi-e
frică de o nouă schimbare.
-Ce ar putea fi diferit față de prezent
întrucât să te sperie?
-Poate că odată cu viitorul vor apărea
roboții care vor lua locul oamenilor, iar
lumea nu va mai avea unde să muncească.
-Atunci ai fi preferat să trăiești în trecut?
-Sincer nu, dar nici viitorul nu pare a fi
prea prietenos.
- Dar tu consideri că tot ce s-a spus în
acea știre este adevărat? Cu siguranță vor
exista și lucruri bune.”
Și atunci am fost chemată înăuntru,
iar discuția mea cu conștiința rămăsese
neterminată, dar totuși realizasem că ea
avea dreptate.
Eleve: SorocianuTeodora,Ivan
Alexandra, clasa a VII-A C
Prof. îndrumător:Alexandra Novac
8