42 CURIERUL LICEULUI
DIALOG CU TATĂL MEU
— Z ia r is t f iin d , e ş t i o b i ş n u i t s ă p u i î n t r e b ă r i ş i s ă r e ţ i i r ă s p u n s u r ile i n t e r lo c u t o r ilo r . D e d a t a a c e a s t a î ţ i p r o p u n s ă i n v e r s ă m r o lu r ile , p e n t r u c ă a m p r im it s a r c in a s ă - ţ i ia u u n i n t e r v i u p e n t r u „ C u r ie r u l " l i c e u l u i n o s t r u . S p e r s ă f ii d e a c o r d ...
— Ca fost elev al şcolii în care înveţi şi tu acum , nu pot , desigur , refuza . Tntreabă-mă , d e c i !
— T o c m a i d e la a c e a s t a a ş v r e a s ă p o r n im : d e la f a p t u l c ă , a t u n c i c în d e r a i c a m d e v îr s t a m e a , a i î n v ă ţ a t ş i tu în a c e s t lic e u ... A i p u t e a s ă e v o c i , f ir e ş t e p e s c u r t , a n ii a c e i a ?
-— M ă obligi să recunosc că nu m ai sînt chiar atît de tînăr . Iată , într-adevăr , acest 1979 reprezintă pentru prom oţie jubileul unui sfert de veac de la absolvirea liceului „ I . L . C aragiale " din Ploieşti . A tunci , în vara lui 1954 , cînd ţara sărbătorea întîiul deceniu de după Eliberare , term inasem „ şcoala m e die " •— cum se num ea pe atunci liceul de azi .
R em em orînd perioada aceea , judecind după m ultele şi feluritele schim bări la pare m i-a fost dat să fiu m artor şi părtaş în epoca am intită , am sentim entul că am trăit nu una , ci m ai m ulte vieţi în acest răstim p , foarte scurt , dealtfel , pentru istorie . A bia după ce te îndepărtezi de o anum ită perioadă poţi s-o înţelegi m ai bine şi m ai adevărat .
— L ic e u l n o s t r u s - a b u c u r a t d i n t o t d e a - u n a d e p r e z e n ţ a u n o r p r o f e s o r i r e n u m iţ i , c a r e a u f ă c u t c a f a im a a c e s t e i v e c h i in s t i t u ţ i i d e în v ă ţ ă m în t s ă c r e a s c ă t o t m a i m u lt . C e p r o f e s o r i a i a v u t ş i p e c a r e îi în d r ă g e a i c e l m a i m u lt ?
•— ■ A m să-ţi spun cîteva cuvinte despre un profesor pe care , la început , n-aş putea deloc spune că l-aş fi îndrăgit . Ţi-am m ai vorbit despre el , l-ai şi văzut , cînd erai mai mică . A m urit acum cîţiva ani .
M ă gîndesc , aşadar , la N icolae Simaehe . C are n -a fost num ai un excelent profesor de istorie şi un pasionat ctitor al reţelei m uzeistice prahovene , ci şi cel care a form at un şir întreg de generaţii în cultul cinstei , m o destiei şi tem einicei dăruiri faţă de ţară .
La înţelegerea celui care eram a t u n c i , insistenţa sa pentru studiu , m uncă şi rigoare mi se p ărea exagerată , eram tentat să văd în ea o anum e ostilitate şi lipsă de afecţiune . De fapt , ţinea la noi toţi , dorea să ajungem oam eni adevăraţi şi ne-a şi ajutat în acest sens .
De ce dau acest exem plu ? Pentru că im portantă şi decisivă mi se pare — m ai ales în cazul unui om al catedrei — im presia pe care o lasă acesta în t im p . E un risc asumat să pari sever ori de-a dreptul rău , ca , apoi , peste ani abia , să ţi se arate recunoştinţa pe care o meriţi .
Din anii petrecuţi în internatul liceului ( unde profesorul Sim aehe era p r a c t ic şi director şi pedagog şi adm inistrator şi bucătar , uneori ) ,, mi-a intrat în sînge " să nu trec niciodată nepăsător pe lingă becurile lăsate să ardă inutil . Şi tot de la acest veritabil savant am înţeles că nu e o ruşine , ci , dim potrivă , o necesitate firească să te pricepi şi la unele treburi m ai „ prozaice ". Parcă-1 văd pe cărturarul N icolae Sim aehe tăind varză pentru m încarea elevilor cu rapiditatea unei gospodine experim entale ! Sînt lucruri mici , dar existenţa om ului este clădită din m ulte asem enea „ lucruri mici " şi felul cum le privim trădează ceva din însăşi filozofia n oastră de viaţă , din m odul nostru real de a fi .
— S p u n e - m i , t e r o g , c î t e c e v a ş i d e s p r e c o l e g i i t ă i ! S în t s ig u r ă c ă î ţ i a d u c i a m in t e cu p l ă c e r e d e m u lţ i d in t r e e i ...
— De unii îmi aduc am inte , pe alţii îi înlîlnesc chiar aici , în Ploieşti , de asem enea cu ocazia unor drum uri prin ţară . E plăcut să te gîndeşti că fiecare are un rost al său , o răspundere a sa şi că , pe m ăsura înzestrării şi implicării fiecăruia , ne facem toţi datoria cum se cuvine .
D intre colegii de liceu , cel care mi se pare că va reuşi să ne reprezinte cu un ecou mai I prelungit către viitorim e este pictorul Vladimir Zam firescu , strălucit elev al m arelui artist C orneliu Baba . V ladim ir Zam firescu este un num e preţuit în arta plastică rom ânească şi am convingerea că trecerea vrem ii va spori această preţuire . A m uzant este că , în catalog , eu aveam 3 la desen , iar el ... doar 5 , a- ceasta fiind limita m axim ă de notare pe v rem ea n oastră !