CURIERUL LICEULUI 33
A firm înd cu tărie adevăruri fără putinţă de tăgadă, aplecîndu-se cu grijă şi dev o tam ent asupra vechilor izvoare istorice, cronic a rii au nurtat în suflet şi cuget responsabilitatea actului creator, c ă c i:,, a scrie ocară vecinică unui neam nici este lucru de şagă " şi,, eu voi da seam a de ale mele, cîte scriu ".
A nii au trecut, fără să,, se-nece " în uitare, lucrurile şi întîm plările şi-au schim bat cursul, in clepsidra tim pului au picurat mii de clipe pînă cînd prefiguratorul curentului ilum inist in literatura rom ână, D im itrie Cantem ir, p e r sonalitate proem inentă prin cultura sa enciclopedică, prin v asta sa erudiţie, a dăltuit în m arm ura veciei slove nem uritoare, lucrarea sa „ H ronicul vechim ii a rom ano-m oldo-vla- hilor ", pu rtăto are de valori educative deosebite, fiind rodul unei m inţi ce caută să scoată la lum ină ad evărul istoric, să continue m unca înaintaşilor c ă rtu ra ri: „ N eam ul m oldovenilor, m untenilor, ardelenilor, care cu toţi cu un num e de obşte rom ân se cheam ă " sînt „ rodul rom anilor discălecaţi de T raian în Dacia ".
A u m ai trecut cîteva secole pînă la n a ş terea prim ei m işcări ilum iniste, ideologice, sociale şi culturale din ţara n o a s tră; „ Şcoala ardeleană ".
Corifeii acestei m işcări au continuat, cu succes, opera cronicărească, aducînd însă dovezi în sprijinul afirm aţiilor făcute, ape- lind la docum ente existente în arh iv e şi biblioteci străine, la urm e arheologice edificatoare,• ei au încercat să im pună tuturor celor ce îndrăzneau s-o conteste, originea rom ană şi continuitatea neîn treru p tă a neam ului ro m ânesc pe m eleagul străbun. C hiar dacă, din orgoliu naţional, Gh. Şincai, Sam uil M icu, P e tru M aior, I. Budai-D eleanu susţineau în m od greşit puritatea etnică a poporului rom ân, neglijîncl rolul elem entului dac în procesul său de etnogeneză, lucrările lor sînt im portante prin m esajul patriotic deosebit, prin rolul lor în form area unei conştiinţe n aţio nale, prin faptul că au dat un nou av în t lu p tei rom ânilor din Transilvania, ce purtau p o v ara jugului habsburgic, luptei rom ânilor din toate provinciile istorice vrem elnic separate, călăuzind-o, pe noi făgaşe, spre victorie.
Prim ul pas s-a făcut la 24 Ianuarie 1859, prin unirea M oldovei şi M unteniei într-un singur trup, evenim ent ce a um plut de bu cu rie suflete rom ânilor, „ fraţi de-acelaşi sînge ", ce şi-au dat m ina, peste M ilcov, pentru ca nim eni să nu-i m ai poată, vreodată, despărţi.
1 D ecem brie 1918, ziua-n care clopotele din A lba Iulia au sunat, la fel ca la încoron area viteazului M ihai, ziua în care visul de veacuri al poporului nostru s-a realizat d e plin, a însem nat trium ful unui ideal scump, de dragul căruia s-au jertfit atîtea vieţi, a însem nat îm plinirea tainicelor sem ne săpate cu sînge şi lacrim i în granitul istoriei, izbînda tuturor celor care, cu p ana lor neobosită, au ştiut să trezească în sufletul neam ului lor dorinţa de libertate, de unitate şi neatîrnare.
^Ecourile m arilor uniri ne sînt, şi astăzi, vii în m em orie, ele răzbat sub bolţi de catedrale ale trecutului şi prezentului, în m urm u rul brazilor şi-n im ensitatea lanurilor de grîu, în seninul cerului şi-n valurile mării, în tainice genuni şi plaiuri ferm ecate, în glas de tulnic îndepărtat şi totuşi atît de aproape, din ce în ce m ai aproape de inim ile noastre.
Sîntem „ uniţi în cuget şi-n sim ţiri ", în n ă zuinţă şi vrere, sîntem liberi ca păsările cerului, descătuşaţi de orice asupriri, liberi să sperăm într-un viitor de aur, noi, cei „ de la un l ' oc şi odată discălecaţi ", noi, fiii m am ei rom ânce căreia îi dorim, asem eni m arelui Luceafăr, cu fiece gînd, cu fiece cîntec al su fletelor noastre:
„ V ia ţ ă î n v e c i e, g l o r i i, b u c u r ie, A r m e c u t ă r i e, s u î l e t r o m â n e s c, V i s d e v i t e j i e, f a l ă ş i m î n d r ie, D u l c e R o m â n ie, a s t a ţ i- o d o r e s c!“
M. E M I N E S C U
( „ C e- ţ i d o r e s c e u ţ i e, d u l c e R o m â n i e!“)
S tu d ia ţi, n u ca să ş tiţi m a i m u lte d e c ît a lţii, ci m a i b in e d e c ît ei.
•,( S E N E C A)