D i n p r i d v o r u l „ B a l t a g u l u i * 1
CURIERUL LICEULUI 31
cului A cum, la v rem e d e n o ap te, ei v o rb e sc de fiin ţa ţării pe ca re trebuie să o ap ere.
O am enii n u se g în d e sc la ei. Ş tiu că cei ce v o r ven i, d u p ă m ulţi ani,
iţi v o r d esco p e ri fru n te a în fa ţa tre c u tu lu i şi v o r p u n e o flo are in fiecare pum n dc p ăm in t al ţării. A cum sîn t aşa de m ulte flori! F lo rile cresc din n ă d e jd ile şi p u ţin e le b u cu rii ale celo r de dem ult, p e n tru b u cu riile celo r de acum.
... S-au p le c a t fru n ţile la P u tn a şi Cozia.
A u în g e n u n c h ia t su fle te le p e p ia tra sub care o d ih n e şte v o ie v o d u l M ihai şi pe le sp e d e a rec e de la M ă ra şeşti.
A u că zu t fru n z ele de la u r la „ M o |
n u m e n tu l |
e ro ilo r |
p en tru |
cauza |
p oporului, |
p en tru |
socialism ". |
|
A u ră su n a t în inim i c u v in te de dem u lt şi s-au n ă scu t ju ră m in te:
„ N u vom u ita ".
★
C o n ştiin ţa e o fă c lie care lu m i nea ză in im a şi u n ju d e c ă to r n e a d o rm it pe care o m u l îl p oartă to td e a u n a cu el.
( ESCH1L) tiiHiitiin / iiiimiii / iiiiiiiiiiiiiiimiiiiininiiiiMiiiiniiiii / niiiiiiti / iiiHiiniiitii / iiiinii / n.
D i n p r i d v o r u l „ B a l t a g u l u i * 1
M-am gîndit adeseori dacă istoria M oldovei a creat opera lui S adoveanu după chipul şi asem ănarea ei, sau Sadoveanu a creat pe tiparul său istoria M oldovei, dar n-am ajuns la nici o concluzie, fiindcă numele lui Sadoveanu acoperă o tară.
Şi o acoperă ca vîntul de seară, încărcat de aur vechi, de cîntec şi de poveşti în care se clatină păduri de fagi, ierburi am eţite de cerbi şi taine dintru începuturile lumii, din ţara de dincolo de negură...
Fiindcă Sadoveanu e no ap tea m ea de sînziene, noaptea de peste ani cu timpul lum inat de comori, noapte fără de întuneric. Şi de cînd l-am citit intîia oară pe Sadoveanu, simt că-n noaptea aceea Izvorul alb curge prin cerul de deasupra M oldovei, şi luna e sabia lui Ştefan şi stelele sînt sem nul Jderilor.
Căci dacă vrei să citeşti trecutul unei ţări întregi, citeşte „ Baltagul ''. Fiindcă „ Baltagul " e pridvorul nostru rom ânesc. Te urci între stîlpii vechi de lemn cioplit, ars de trecerea secolelor, te odihneşti, iar apoi te uiţi prin trecutul unei ţări întregi: păm înturi bogate, iar deasupra lor un soare strălucitor; la o fîntînă dintre plopi, dragostea se plăteşte cu sînge,- la H anu-A ncuţei bînid vin din ulcică nouă, bărbaţii unui neam spun poveşti cumplite, o bătrînă uscată de foam e şi de durere îşi sună oasele, încovoiată pe seceră, într-un lan de grîu din drum ul Hîrlăului, iar pe Şiretul care a rupt ma-
POPESCU M ARTA, XII B
luri, păduri şi sate trece, întru îm plinirea unui destin tragic, o m oară cu pereţi de blestem.
Căci, îndrăgostit de neam ul rom ânesc, aşa cum vîntul e îndrăgostit de zăpezi şi de sănii, m unţii de cer şi D unărea ele sălcii şi de păsări, Sadoveanu a stat cu tîrnpla întreaga viaţă lingă inim a acestui popor, şi prin nopţi de chin, care vor fi fost şi ale suprem ei bucurii, a reuşit să-i treacă m unţii, în e- lernitate.
Şi dacă priveşti cu atenţie din pridvorul „ Baltagului ", ai să vezi într-o zi blîndă de toam nă, o fem eie ce stă singură pe prispă şi toarce. Şi dacă priveşti cu atenţie vei v e dea că „ ochii ei căprii " sînt duşi departe, fiindcă V itoria Lipan îşi iubeşte bărbatul. Dar el nu se mai întoarce... „ P ădurile dădeau zvon " şi balada M ioriţei se petrecea în drum ul ce duce la Dorna, iar lîngă b o cetul brazilor, versul se ad ă u ga cu răzbunare.
Şi dacă-ţi pui m îna streaşină Ia ochi, din pridvorul „ Baltagului " ai să vezi obiceiurile unui popor m ilenar, care este poporul m eu: nunta şi înmorm întarea. Şi ai să vezi că V i toria Lipan, care este mai iutii de toate o fiică a acestui popor, apără obiceiul:...„ îţi arăt eu coc, valţ şi bluză, ardă-te para focului să te ardă "! spune ea M inodorei.
Dar ia am inte, C alistrat Bogza! Baltagul e secure de ger şi pe el stă scris durere, dar şi pedeapsa, iar taina existenţei şi a înfăptuirii dreptăţii e mai tare decît viaţa oam enilor.
Din pridvorul „ Baltagului ", am învăţat într-o seară de v a ră, după ploaie, într-o pauză adîncă a descîntecului, cînd se lim pezesc ochii şi se ridică ploaia peste V alea Frum oasei, că poporul m eu este un popor m ilenar, că ne-am născut aici, că venim din vrem uri de d e mult, că avem aici drepturi incontestabile.
★
E x e m p lu l lu i S a d o vea n u, aşa d e a sem ă n ă to r cu al lu i E m in esc u, a lă tu ri de care stă cu c in ste şi d in p u n c t d e v e d e r e al ca ra cte ru lu i n a ţio n a l, v iz ib il la to t p a su l în în trea g a lor operă, tre b u ie să fie m e re u p r e z e n t în m in te a n u n u m a i a sc riito rilo r, ci şi a o ric ă ru i om d e c u ltu ră d in p a tria n o a stră, p rin a ta şa m e n tu l fa ţă d e cea m a i m ă rea ţă crea ţie a p o p o ru lu i, care este lim b a.
( I O R G U I O R D A N)