C U R IE R U L
29
L IC E U L U I
Dacică
Şi
Ca
in
in
am intrat pe poarta istoriei atunci
scuturi de dreptate, cu ze i de lum ină,
inim a noastră cu doruri adinei
veac n-am lăsat-o să cadă in tină.
La ceasul dinţii, în ţe le p ţi ziditori
Ştiut-am şi ce-i libertatea şi preţul
De singe, prin care, un soare in zori
Răscum pără nopţilor sacre Îngheţul.
N -am lost, o, nu, răsfăţaţi de destin
Şi m ulte furtuni să ne sm ulgă-au scrîşnil,
Paharul durerii băutu-l-am plin,
A ici, p e ogorul ieşirii din mit.
Cu dinţii-ncleştaţi, cu braţul lipit
De plugul rodirii, de furca revoltei,
De spada vegherii cea fără slirşit
M ai sus am crescut decit soarele boitei.
Pe rug de durere am ars dar n-am dat
Nicicând Înapoi, peste veacuri de v e a c ,
Şi libera faptă şi gestul bărbat,
S'n t m indra cinstire a singelui d a c !
F ă iă să c u n o ş ti p u te r e a c u v i n t e
lo r, c im p o s ib il să c u n o ş ti o a m e n ii.
(C O N F U C IU S )
în f tara mea
In ţara mea copacii respiră lum ină,
Şi soarelc-i aproape, cit să-ntiirzd
O m ină, şi asem eni unui măr copt
S a -/ sim ţi intre d eg ete arom ele
Şi toate culorile să i le-aprinzi.
in ţara m ea m area respiră lum ină
Şi cresc din ea atiţi pescăruşi de nea
Că dacă deschizi ochii, în v e ţi
Cum se roteşte tim pul în cercuri de ere
Şi poţi aprinde, după vrerea ta, o stea.
In ţara m ea, oam enii respiră lum ină
Pe spirala suplă în perpetua zi,
Incit cle-ai să deschizi ferestrele de cîntec
Şi-ai să sorbi cu nesaţ în tine,
A i să descoperi im ensa bucurie de a f i !
Din tim pul tras pe roată noi am născut balade,
M em oria lum inii rie-am lipărit-o-n singe
Şi-n cartea ţării cerul jertfirii îşi răsfringe
Pe fiecare filă un num e cure arde.
Un num e caro arde ca
Din care-şi luă zborul
Ca O ltul su lerin ţei ce
R evo jtele, in setea de
doina de la Jii,
o pasăre m ăiastră,
ne-adăpă dinţii
libertăţi a noastră.
C uybucium , de sub c.ctini descătecul-am ţara
Şi fulgere .străine din cale am întors,
lJe vatra străm oşească am ars cu prim ăvara
Şi firul neatîrnării în su fle te l-am tors.
Cir singe şi speranţă ne-am înrouat credinţa
fn tim pul cel de aur al erelor de azi
Şi-am biruit în luptă cercîndu-ne ştiinţa
Ca să uim im c u v in tu l m odernilor heral/.i.
N c-a fost o lege ţara, o lege om enia,
O lege unitatea lingă un trunchi străbun,
Prin vrem e, ne-a fost v isu l in viito r tăria,
Popor român — dîrz laur al tim pului
de-acum .
N oi ne m îndrim cu cele c e le v e d e ţi bogate,
Dar m ai presus de toate un om ne e m îndria
C e-n conştiinţa noastră ca şi a lum ii toate
U neşte-ntr-o fiin ţă unică România.
El — O m ul ce cutează, el — O m ul ce
te-ndeam nă
Pe drum ul spre m ai bine m ai sus să te avînţi,
Să dărui ţării tale tot c e - a / m ai bun în tine
Şi-n viaţa lu i să-i sem eni cînd greul
îl înfrunţi.
E O m ul — C eauşescu, e ţara — Rom ânia,
In inim ile noastre se strîng într-un c u vîn t
Partidul şi poporul sînt una, una-i glia
Pe care azi o creştem în com unist avint.
E pilda v ie ţii sale o carte vie-a v ieţii,
C u vin tu l său m i-e soare ; m ai lu m in o s e x ist
In uriaşul zbor al ţării din zarea dim ineţii
Către înalt — v isa tu l — zen itu l c o m u n is t!
A r ta s c r ie r ii e s te c e l m a i m in u
n a t lu c ru d in c ile a n ă s c o c it o m u l.
(LA M A R TIN E)