100
CURIERUL
REZISTENTA MATERIALELOR
LICEULUI
Şl LEGĂTURA ACESTUI OBIECT CU ALTE DISCIPLINE
U n iv e rsu l este u n cerc al cărui c e n tru e p re tu tin d e n i şi a cărui c irc u m fe rin ţă n u e nicăieri.
( P A S C A L)
Rezistenţa m aterialelor este o ştiinţă, parte com ponentă a m ecanicii corpului solid, o disciplină de bază in proiectarea şi realizarea m aşinilor, utilajelor, construcţiilor. Ritmul rapid de dezvoltare a tehnicii în ultimii ani, im pune o cunoaştere tem einică a laturii teo retice cit şi a celei practice a Rezistenţei m a terialelor. In mod em piric problem e de Rezistenţa m aterialelor au fost rezolvate odată cu apariţia m ecanism elor simple. Astfel, folosind pîrghia de gr. I pentru deplasarea greutăţilor, omul a observat că pentru a deplasa sau ridica o greu tate mai m are are nevoie de o pir- ghie m ai groasă, de asem enea, pentru a ridica o greutate cu ajutorul scripetelui omul a observat că funia trebuie să fie mai groasă p en tru a nu se rupe atunci cînd se ridică o g reu tate m ai mare.
N evoia oam enilor de a construi este foarte veche. Din cele mai vechi tim puri ei construiesc: case, poduri, m onum ente. Acolo unde nu s-au pus problem e de econom ie de materia ], s-au realizat construcţii solide care au durat m ulte sute de ani. Astfel de construcţii s-au realizat în perioada sclavagism u lui, cînd m ina de lucru folosită era neplătită. O dată cu dispariţia sclavagism ului, m ina de lucru începe să aibă preţ. Costul lucrărilor şi econom ia de m aterial încep să devină probleme acute. O am enii reguli pentru încep să găsească m ulte stabilirea form elor şi dim ensiunilor optim e ale construcţiilor şi m aşinilor, astfel incit acestea să nu se distrugă în ex ploatare şi să fie cît m ai ieftine.
Prin aceste lucrări vechi de proiectare a m aşinilor şi construcţiilor simple, începe să apară ştiinţa. începuturile creaţiei tehnice a- nonim e se pierd în m ulţim ea anilor.
Prin m unca sa m ilenară, poporul a fost un autor colectiv a num eroase opere de artă şi lucrări tehnico-ştiinţifice transm ise cu d ărnicie şi înflăcărare din generaţie în generaţie.
Din antichitate se mai păstrează încă m ulte construcţii m onum entale, realizate în mod empiric. Dar pe lîngă m etodele em pirice de dim ensionare, în antichitate s-au folosit şi m etode ştiinţifice de calcul. Din această perioadă datează începuturile calculelor de statică şi anum e, echilibrul pîrghiilor, stabilirea centrelor de greutate. Dar m ulte din cuceririle ştiinţifice ale antichităţii au dispărut în timpul evului m ediu. A bia în sec. X V— XVI apar unele form ulări ale legilor m ecanicii.
A ceastă perioadă se caracterizează prin dezvoltarea com erţului m aritim, iar construcţia navelor necesită cunoaşterea şi aplicarea legilor m ecanicii.
Prim ele încercări de dim ensionare a construcţiilor pe bază de calcul apar în sec. XVII. Galileo Galilei este considerat creatorul noii ştiinţe. în anul 1638, Galileo Galilei( profesor de m atem atică), considerat ca părinte al rezistenţei m aterialelor, execută prim ele încercări m ecanice m enite să stabilească legile rezistenţei m aterialelor în construcţii. El stu diază com portarea barelor solicitate la întindere şi încovoiere. în form area rezistenţei m aterialelor ca ştiinţă, un aport im portant îi revine lui Robert lîo o k e( 1635— 1703). El studiază cleformaţiile elastice ale m aterialelor, proporţionalitatea dintre alungiri şi tracţiune stabilind legea de bază a rezistenţei m aterialelor. în secolul XVIII rezistenţa m aterialelor este chem ată să rezolve din ce în ce m ai m ulte problem e inginereşti. D ezvoltarea construcţiilor şi a m aşinism ului a condus la ap a riţia şcolilor tehnice. Se înfiinţează şcoli inginereşti de poduri şi şosele, iar apoi Politehnici ca cele de la Paris, Viena, Ziirich, alături de cele din Rusia, A m erica ele.