MATEMATICĂ
Se poate afirma că metodele matematice constituie
astăzi un instrument general, indispensabil pentru
cunoaşterea esenţei şi mecanismului fenomenelor
din natură şi din societate.
GH. MIHOC şi e , CIUCU
L
i
m
b
a
j
e
d e
programare
E In ultimele decenii au intrat în vorbirea cu-
p rentă noţiuni ca : ordinator, computer, ciber-
l netică, automatizare sau informatică. Auzim şi
l citim despre uzine conduse de calculatoare, des-
£ pre consultaţii medicale făcute de calculatoare
L şi în ultimă instanţă despre roboţi (tot calcula-
itoare), care sînt capabili să înlocuiască efectiv
P munca omului ; ba mai mult, calculatorul poate
L picta, desena, compune muzică sau poate vorbi
l asemănător omului. Văzînd aceste realizări, ne
t punem, firesc, întrebări : Ce sînt aceste calcu-
t latoare ? Din ce sînt compuse ? Cum funcţio-
f nează ? etc.
Primele calculatoare electronice au fost rea-
L lizate în deceniul al V-lea al secolului nostru.
L Ele au apărut ca o necesitate, la explozia infor-
L maţională, datorită capacităţii lor de prelucrare
L şi stocare rapidă a informaţiilor.
Un calculator este un ansamblu logic a cărui
t structură este prezentată în mod succint in ma-
f nualul de fizică, anul III de liceu. Un sistem de
l prelucrare automată a datelor sau pe scurt un
L calculator poate efectua intr-un interval de timp
L foarte scurt, un număr mare de operaţii ; calcu-
t latorul trebuie să primească de la om problema
l respectivă, modul în care trebuie rezolvată şi
r datele necesare : deci omul trebuie să comu-
L n:ce cu calculatorul.
Făcînd o analogie cu modul de comunicare
L între oameni, specialiştii s-au gîndit să creeze
. limbaje speciale pentru a putea dialoga cu calcu-
. latorul. Astfel au apărut limbaje de programare
care au aceleaşi componente ca fiecare limbă
_ umană adică morfologie, sintaxă şi punctuaţie.
l Aceste limbaje au un mare avantaj, deoarece
L sînt formate dintr-un număr restrîns de cuvinte,
, uşor de asimilat şi din simboluri matematice
cunoscute.
Trebuie însă remarcat faptul că limbajele
diferă între ele prin orientare şi prin mod de
r lucru ; astfel, ele pot fi orientate pe calculator
l
sau pe probleme. Dintre limbajele orientate pe
calculator, numite şi limbaje de asamblare, re-
' marcăm :
ASEMBLER — folosit de calculatorul ame
rican I. B. M. ;
ASSIRIS — folosit de calculatorul francez
IRISS ;
PLAN — folosit de calculatorul I. C. L.
Limbajele orientate pe pirobleme sau de ni
vel înalt pot fi folosite la orice calculator, cu
condiţia să dispunem de un compilator (program
special) care să traducă programul în limbajul
calculatorului respectiv. Cele mai răspîndite
limbaje de nivel înalt sînt :
FORTRAN — FORmula TRANslation ;
ALGOL — ALGOritmic Language ;
COBOL — COmmon Business Oriented Lan
guage.
ALGOL-ul şi FORTRAN-ul se folosesc în
general pentru probleme tehnico-ştiinţifice, iar
COBOL-ul, după cum arată şi numele, pentru
probleme economice.
Indiferent de limbajul de programare folo
sit, scrierea unui program comportă parcurgerea
a 5 etape principale :
1. Analiza problemei — care cuprinde ana
liza şi alegerea procedeului logic şi practic pen
tru rezolvarea problemei şi analiza formei de
prezentare a rezolvării ;
2. Scrierea schemei logice — care constă în
prezentarea grafică a etapeor rezolvării pe cal
culator a problemei ;
3. Scrierea programului — care este o suc
cesiune de instrucţiuni necesare prelucrării au
tomate a datelor problemei (deci scrierea pro
gramului este o înşiruire de instrucţiuni) ;
4. Traducerea (compilarea) programului :
5. Testarea.
Larg utilizat la publicarea metodelor de
calcul este ALGOL-ul, deoarece are avantajul
unei structuri logice solide şi a unei mai mari
apropieri de notaţia matematică. Să alegem o
problemă simplă şi să întocmim programul
ALGOL de rezolvare. De exemplu, rezolvarea
ecuaţiilor algebrice de gr. II cînd se cunosc coe
ficienţii.
Avem deci :
ax2 + bx + c=o şi pe un suport oarecare va
lorile coeficienţilor a, b, c. In ALGOL nu se
folosesc decît majuscule, deci toate notaţiile le
vom face cu literele mari ale alfabetului engle-
37