Acestui popor, pămînt ş i p a rtid
Acestui popor) acestui pămînt, acestui partid
Noi îi spunem viaţă*
Acestui popor viteaz şi demn
Ce şi-a scris cu sînge istoria,
Acestui pămînt liber şi curat,
Bogat şi primitor,
A.cestui partid ce ne luminează viaţa
cu steaua comunismului,
Acestui popor, pămînt şi partid;
Florile albe de cais, generaţia tînără.
de azi, le mulţumeşte !
■¥
Arta e o formă a vieţii, chiar viaţa. Nu fru
mosul, o născocire omenească, interesează în artă,
ci pulsaţia vieţii. Cinci ai reuşit să incluzi în cu
vinte cîteva clipe de viaţă adevărată, ai săvîrşit
o operă mai preţioasă decît toate frazele din
lume.
L. REBREANU
Eminescu
Am zărit o pulbere ele aur,
Un suflet solitar,
Ce părea un... Luceafăr.
Am zărit în ochii lui reflexele
Infinitului
Intr-un univers străin de mine
Ce ardea ca un soare.
Sufletul era un pisc
Cu demonice furtuni de gîndire
In care o flacără rostea cuvîntul
Dragoste
Am zărit pe acel suflet,
O inimă spartă-n bucăţi
Ce forma cuvîntul :
Veronica Micle !
TREŞER GHEORGHE, I Dr.
în flăcări
ca focuri de vreascuri uscate
dintr-o vatră a aducerilor aminte.
Dac-aş avea puţin timp,
aş opri o clipă pentru dor,
o secundă suspendată de valuri,
valuri de frunze din toamna tîrzie
ce spumegă roşu şi galben
şoptind pe sub nori acelaşi refren :
o floare-i a ta,
una-i a mea,
una o ascund
să n-o vadă luna...;
două crizanteme
şi cu două mere
fac o toamnă...
Dac-aş avea puţin timp,
l-aş da copacilor
să-şi înveselească crengile goale
cu foşnet de frunze,
chiar dac-ar fi doar o
iluzie de toamnă.
Mi-ar zîmbi policolor
din livada primăverilor scuturate,
de pe cîmpul unor veri obosite,
cu acel surîs diulceag
al merelor coapte.
Luna s-cir pîrgui galbenă
în liniştea timpului meu
şi mie nu mi-ar rămîne decît
să întind palma şi s-o prind.
E ca şi cum m-aş juca
de-a „v-aţi ascunselea“ cu toamna
printre crizanteme :
o floare-i a ta,
una-i a mea,
una o ascund
să n-o vadă lunci...;
două crizanteme
şi cu două mere
fac o toamnă...
aritmetică naivă pe crengi
în goana unui zbor de cocor
sau arde un castan
cîncl totul ar fi înmuiat
Primăvara
Poate că dacă am privi mai atent copacii
am zări celula cu gust verde de soare
gata de nuntă.
Poate c-am şti de-i mugure-mire
sau mugur-mireasă.
Cine-o să cînte-a izvor
sau a brad,
dacă vreo floare o să zboare
crezîndu-se flutur.
N-am fi miraţi cînd o creangă de zarzăr
ar începe să plîngă cu alb
ca un copil.
Noaptea am confunda Calea Lactee
cu livada în floare
şi luna
cu o fîntînă la care vine să se-adape
nărăvaşele gînduri.
Şi dacă n-ar fi crengi să le poarte
am crede că florile-s nori
rătăciţi pe pămînt :
în trecere poate spre cerul din ape...
VULPESCU MIHAELA, I Cr.
Poetul nu este un mîntuitor, cît un mînuitor aT
'levintelor. El scoate cuvintele din starea lor
naturală şi le aduce în stare de graţie.
LUCIAN BLAGA