Despre începuturile youth theatre la Tîrgu-Mureş
Gânduri, senzaţii:
Câteodată, teatrul spune poveşti. Câteodată, teatrul relatează întâmplări mai mult sau mai puţin fantastice livrate în pachete cu valoare de adevăr scenic.
Uneori, atunci când mă aşez în scaunul meu de spectator, aştept ca „născocirea” scenică să comporte toate elementele care concordă între cunoştinţele mele şi realitatea obiectivă; doar uneori, adică atunci când gust teatrul în formele sale obişnuite; doar în acel caz precis, când mi se prezintă naraţiuni articulate.
Într-o astfel de situaţie, îi cer faptului scenic să se camufleze cât poate el de bine între mecanismele lui de existenţă şi să mă mintă cât poate el de frumos. Atât de frumos, încât să uit gânduri, judecăţi, raţiuni. Să mă cuprindă cu braţele sale mincinoase, să mă ia prizonieră cu tot cu scaunul meu de spectator.
Uneori îi cer asta teatrului. Atunci când nu caut plăceri estetice. Atunci când merg către el pentru poveşti expuse logic, ordonat, frumos.
Fapte:
Dintre multiplele funcţii cunoscute, recunoscute şi atribuite teatrului, cea mai fascinantă mi se pare puterea de a te schimba, de a te ajuta să te auto-depăşeşti, să te cunoşti, să-ţi conduci paşii mai cu încredere. Nu vorbesc aici de cazul psihodramei. Dar poate că tot un soi de psihodramă ar putea fi şi teatrul făcut de tineri. Teatrul făcut de adulţi, cu tineri. Teatrul construit pentru a te diagnostica şi a te trata ca individ în lumea obiectivă.
În cel mai recent număr al revistei Scena.ro, există un dosar intitulat „Teatrul pentru copii şi tineri – o nouă perspectivă”. Citind aceste materiale, afli despre cum sunt construite, din punct de vedere narativ, poveştile expuse în spectacolele pentru copii şi tineri, afli gândurile ce stau în spatele conducătorilor de instituţii care generează teatru pentru copii şi tineri, afli ce-i lipseşte acestui teatru şi ajungi să cunoşti ce se întâmplă la nivel european în ceea ce priveşte textul de teatru scris de adulţi pentru tineri. Din această listă de articole mi-a atras atenţia proiectul numit „Creşte prin teatru”, dezvoltat de Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti – proiect despre care vorbeşte psihologul Carmen Anghelescu, în interviul realizat de Mihaela Michailov : „Copiii au fost selecţionaţi fără să se ţină cont de calităţile artistice, accentul a fost pus pe anumite particularităţi: copii mai introvertiţi sau mai puţin capabili să se controleze. Ne-a preocupat să-i ajutăm pe copii să-şi controleze reacţiile în situaţii diferite, să facă faţă unor cerinţe în funcţie de aceste situaţii, să-şi dezvolte imaginaţia construind o poveste, să o expună prin atitudini corporale. Nu s-a lucrat pentru un spectacol, ci pentru dezvoltarea lor creativă.”
. YOUTH
THEATRE
MARCA
SCOTT
JOHNSTON reper.
TEATRUL De ce Marea Britanie? Doar un pic de răbdare şi voi desfăşura motivele.inuare, Marea Britanie, drept reper. De ce Marea Britanie? Doar un pic de răbdare şi voi desfăşura motivele.. Voi fol. Voi folosi în continuare, Marea Britanie, drept reper. De ce Marea Britanie? Doar un pic de răbdare şi voi desfăşura motivele.osi în continuare, Marea Britanie, drept reper. De ce Marea Britanie? Doar un pic de răbdare şi voi desfăşura motivele.Fusce dictum fringilla
Gând:
Simt, citind rândurile de mai sus, cum, în jurul meu, se cască un mare minus. Simt că peisajului nostru teatral îi lipseşte cumva această destinaţie a teatrului.