Ion Potolea: Trăieşti într-o lume tenebroasă prin profesia ta de bază. Cam câte cadavre ai văzut la viaţa ta?
Ion Potolea: Trăieşti într-o lume tenebroasă prin profesia ta de bază. Cam câte cadavre ai văzut la viaţa ta?
Dan Oltean: Dacă socotesc cam 12 pe an, ajung cam la 120 de cadavre şi la anchetele aferente. Probabil de la al doilea nu am mai fost impresionat. Bun… ceea ce era însă provocator pentru mine ca profesie şi ca om erau criminalii. Am văzut 120 de cadavre, dar existau şi 120 de criminali. Anchetele şi audierile în cazul crimelor le face în mod direct procurorul şi, ca urmare, am anchetat cel puţin 200 de suspecţi. Uimirea mea a fost, însă, să constat pe parcursul întregilor audieri şi să sesizez binele sau bunul din acel criminal. Audiindu-i, m-am raportat volens-nolens la Raskolnikov şi cred ca i-am înţeles mai bine pe criminali pentru că l-am citit pe Dostoievski. Nu există nicio justificare pentru a face rău altcuiva şi tragedia unui astfel de om este până la urmă pedeapsa propriei sale conştiinţe.
11
Ion Potolea: Chiar voiam să te întreb… ne cunoaştem din anul 2000. Am descoperit poemele tale în 2006. Atâta vreme nici eu, nici alţi prieteni de-ai tăi nu au ştiut despre debutul tău. De unde această discreţie pentru un act destinat publicului până la urmă?
Dan Oltean: Atunci când scriam un poem nu mă gândeam la publicarea lui. Publicarea textelor din Vatra nu a fost ideea mea, eu nu am trimis niciodată texte la o revistă, deşi scrisesem foarte multe şi de unele eram încântat… Dar am cunoscut un poet deosebit, un poet magistrat, Teodor Borz, care mi-a cerut o selecţie de 20 de texte, el apoi a reselectat şi mi-a propus să accept publicarea lor în revista Vatra pe care o preţuiesc foarte mult. Am fost foarte mândru de grupajul meu. Ăsta-i răspunsul. Nu m-am gândit niciodată să le public.
Ion Potolea: Nu te interesează succesul? Pentru cine scrii poezii atunci?
Dan Oltean: Dar tu pentru cine scrii?
Ion Potolea: Nu de mine sunt interesaţi cititorii, ci de tine.
Dan Oltean: Evident. Ai dreptate. Sunt interesat de afirmare numai în situaţia în care sunt sigur de valoarea întreprinderii mele.
Ion Potolea: Şi în timp ce ai publicat şi după aceea, ţi-ai făcut meseria de procuror, ne-ai apărat pe noi oamenii obişnuiţi de rele… în contextul acesta, cum apari la Teatrologie la UAT?
Dan Oltean: Primul fapt care m-a hotărât a fost senzaţia neplăcută că nu mai înţelegeam ce se petrece pe scenă în teatrele noastre. Mi se părea că majoritatea spectacolelor nu aveau nimic de spus. Mi-am dat seama că în ciuda unei culturi teatrale, fie şi colaterale, eu având Dreptul la bază, nu mai aveam acea stare extatică, de beatitudine din sălile de teatru din timpul adolescenţei mele. Când descopeream o mulţime de simboluri, de semnificaţii… aveam reale revelaţii. Sigur că teatrul s-a schimbat în ultima vreme şi eu am realizat că am început să nu-l mai înţeleg. Şi atunci mi-am propus să-l înţeleg.
„SUNT UN OM FERICIT”
(....) MATERIALUL INTEGRAL POATE FI LECTURA LA ADRESA:
http://teatrologieuat.wordpress.com
SECŢIUNEA INTERVIU