LEGENDELE DIN CENTRUL VECHI
AL BUCUREȘTIULUI
Dragomir Alexandra
Una dintre cele mai vechi zone negustoreşti din Centrul Istoric este strada Lipscani, cunoscută în acele vremuri sub denumirea de „Uliţa Mare“, artera care făcea legătura între marile drumuri comerciale ale României. Prima menţiune documentară a „Uliţei Mari“ este în anul 1589. Imediat după atestare, strada a fost populată rapid de tot felul de negustori, care şi-au înfinţat magazine, prăvălii şi hanuri. Românii, însă, nu au fost singurii negustori care au văzut în strada „Uliţa Mare“ o zonă negustorească cu potenţial. Grecii, bulgarii, sârbii, evreii, albanezii sau austriecii şi-au deschis şi ei aici numeroase bazaruri. La parter, comercianţii aveau magazine cu vitrine mari, unde îşi aranjau marfa cât mai atrăgător posibil.
În 1750, „Uliţa Mare“ se transformă în strada Lipscani, şi asta datorită bişniţarilor care aprovizionau magazinele cu pânze şi ţesături aduse de la Leipzig sau Lipsca. Hanurile de pe această stradă erau întotdeauna pline de negustori din toate colţurile lumii. Acestea erau atât de aglomerate, încât unii dintre bişniţarii dormeau chiar şi în curte, la foc de lemne. Cele mai importante erau Hanul Gabroveni, Hanul cu Tei, Hanul Greci şi Hanul lui Şerban Vodă.
„Centrul Vechi al Capitalei s-a schimbat, s-a adaptat epocii în care trăim...”