Micul românesc a produs în ultimul timp multă agitaţie europeană. Deşi recunoscut de mai toată lumea ca unul dintre cele mai « româneşti » preparate, el nu reuşeşte să intre pe lista produselor tradiţionale, iar folosirea bicarbonatului ca ingredient îi face pe oficialii UE să strâmbe din nas. Cu toate că faima lui e răspandită cam pe peste tot pe unde a călcat picior de român, istoria micului este una destul de recentă. Invenţia i-ar aparţine lui Iordache Ionescu şi ar data de pe la 1890.
Cârciuma « La Iordache », aflată în centrul vechi al Bucureştiului, pe strada Covaci la numărul 5, pe atunci numită Strada Nouă, era renumită pentru varietatea patricienilor (un fel de cârnati groşi) preparaţi la grătar chiar de patron. Într-o seară în care bucătăria a rămas fără maţe de oaie, publicistul N. T Orăşteanu, client fidel al localului, i-a cerut cârciumarului să pună amestecul de carne tocată chiar pe grătar şi astfel, cu un pic de ingeniozitate culinară şi câteva ingrediente bine calculate, s-a născut celebrul mic, denumit astfel după dimensiunile lui reduse în comparaţie cu fratele mai mare, patricianul. Povestea e contestată de cei de la « Caru’ cu Bere », aflat la doar câteva strazi de cârciuma lui Iordache, care se laudă cu importarea reţetei din Serbia, prin 1920.
Şi în zilele noastre micii te duc imediat cu gândul la petrecere, veselie, chef. Dacă belgianul de orice clasă are o legătură afectivă cu «les frites belges », care face ca aceştia să fie serviţi până şi în farfurii de porţelan în formă de cornete de hârtie, prietenia noastră cu micul e mai nepretenţioasă. Micii sunt pentru grătar, bere şi distracţie. Mă întreb însă, de câtă vreme n-am mai gustat nişte mici făcuţi după adevarata tradiţie a cârciumarilor bucureşteni ? Dacă sunteţi ca mine şi nu mâncaţi aşa ceva decât în rarele ocazii în care clima belgiană e suficient de prietenoasă pentru un grătar, sau sâmbăta dimineaţa după cumpărături în gălăgia pestriţă de la « Abator » (Marché de l’Abbatoir, 1070 Anderlecht), atunci vă propun ca data viitoare când aveţi poftă, să vă daţi timpul necesar pentru a prepara nişte mititei autentici. Deşi despre varianta cârciumarului Iordache nu avem prea multe informaţii, iată cum arăta reţeta de mici de la Caru’ cu Bere, aşa cum apare într-o scrisoare a bucătarului şef, datată 16 iunie 1920:
(După www.realitatea.net, www.cevabun.ro)
GASTRO
68
Micii şi povestea lor, plus o reţetă
de Angela ANTONESCU