“Ia reprezintă piesa de rezistenţă a portului popular, cu ea trebuie să se asorteze întregul costum. Cunoaştem această piesă din costumul tradiţional sub numele de cămaşă, un termen general care însumă atât cămăşile femeieşti, cât şi bărbăteşti. În schimb, ia reprezintă doar cămăşile femeieşti, termen provenind din expresia latinească "tunicae lineae"- tunică subţire purtată pe piele. Materialele folosite pentru crearea unei ii sunt inul, cânepa, bumbacul şi, în unele zone din sudul ţării, borangicul iar pentru realizarea unei ii este nevoie de un an agricol complet.
Etnografii au identificat doua tipuri de ii, în funcţie de croiul stanului şi după modul de racordare a mânecii la stan : ia "de-a întregul" sau tipul carpatic, unde stanul şi părţile superioare ale mânecilor sunt adunate în creţuri la baza gâtului şi ia cu platcă sau tipul poncho, unde faţa şi spatele stanului sunt lucrate din aceeaşi bucată de ţesătură, iar mâneca este ataşată în zona umărului. Ia este croită dintr-o singură bucată de material, tăiată în formă de cruce. Iile mai pot fi diferenţiate şi după alte criterii, cum ar fi cromatica ornamentală, lungimea piesei, modul de terminare a mânecii, locul în care este plasată gura cămăşii sau materia primă folosită. Întalnim ii culorate sau mai sobre (Sibiu), ii cu poale (nordul Moldovei), ii drepte sau evazate, ii cu altiţă, O particularitate aparte o reprezintă ia cu altiţă în croi, specifică zonei Haţeg, Hunedoara, Bihor, însă cele mai întâlnite ii sunt cele fără altiţă. Datorită originalitaţii croiului mânecii identificăm un tip de ie cu mânecă răsucită, specifică zonelor Vrancea, Muscel, Bran, Făgăraş, limitată atât zonal, cât şi cronologic (a disparut din uz încă din sec. XIX).
Motivele întâlnite pe ii sunt inspirate din natură, dar întâlnim şi motive geometrice, stilizate. Caracteristice iilor româneşti sunt simetria altiţelor, bogăţia cromatică, varietatea stilistică şi armonia împletirii motivelor geometrice cu cele inspirate din natură.
Originalitatea şi bogăţia ornamentală a iei au atras atenţia unor personalitaţi ca Henri Matisse, care a cunoscut ia românească în urma unor fotografii prezentate de către prietenul său, pictorul Theodor Pallady. Matisse realizează o serie de portrete cu ii şi deschide astfel drumul acestei piese vestimentare peste graniţele ţării, până pe podiumurile de modă. Nume ca Yves Saint Laurent sau Tom Ford s-au inspirat din tablourile sale şi au dedicat colecţii întregi acestei piese inconfundabile din portul tradiţional românesc, ridicându-i incontestabil standardele.”
POPULAR
66
În costumul popular,
Ia dă tonul
Maria Covâză, etnograf, absolventă a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, născută la 23 ianuarie 1981, la Vişeul de Sus, ne prezintă ştiinţific ia :