INTERVIU
29
Reporter: Deşi te-ai stabilit în Bruxelles încă dinainte de a îţi termina studiile, ai continuat cursurile în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” (UNATC) din Bucureşti, încununate cu succes de scurt-metrajul “Ploaie în deşert”, proiectul tău de licenţă şi prima prezenţă Ilinca Neagu la Cannes. Tot în această perioadă ai fost implicată şi în numeroase proiecte culturale din România, precum Festivalulul International “Anthropo-Art”, inaugurat în iunie 2010 la Bucureşti. Ce a determinat plecarea ta din ţară?
Ilinca Neagu: M-am stabilit în Belgia din dragoste. Partenerul meu de viaţă, pe care l-am cunoscut în anul III de facultate, este belgian. Iniţial, aproape doi ani, am făcut amandoi naveta Bucureşti-Bruxelles, dar imediat după ce mi-am ridicat adeverinţa de licenţă de la UNATC, m-am suit în avion şi... m-am mutat la Bruxelles. Se întampla în 2009. Primii doi ani au fost într-adevar foarte solicitanţi, dar nu mă plâng. A fost o perioadă în care am învăţat multe. Şi din experienţa lor s-a născut "Boxed In".
« Nu există probleme, există doar soluţii »
Rep.: “Boxed In” fost întâmpinat cu mare entuziasm de critici şi este al doilea scurt-metraj în regia Ilincăi Neagu selecţionat la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Cum ţi-a venit ideea pentru acest film şi care este povestea din spatele lui?
I. N.: "Boxed In" are la bază un monolog intitulat "Little Things", scris de Gabriel Pintilei (n.b. scenaristul filmului "Elevator", premiul pentru cel mai bun debut românesc la TIFF în 2008). Gabi este colegul Anei Maria Moldovan la teatrul Odeon şi, prin intermediul ei, am ajuns să citesc monologul original. Mi-a placut. Sunt claustrofobă de mică şi m-a provocat povestea femeii închise într-un spaţiu atât de mic precum o toaletă publică, şi nevoită să-şi înfrunte demonii, dintre care cel mai mare se dovedeşte a fi ea însăşi. Mai departe, acest film a reuşit să existe graţie unei echipe de oameni extraordinari care au crezut în proiect şi au investit o cantitate enormă de timp, muncă şi, în final, câte puţin din ei înşişi.
Rep.: "Boxed in" reprezintă deja a patra colaborare a ta cu actriţa Ana Maria Moldovan, prima fiind scurt-metrajul "Dulciuri Nocturne", realizat în perioada studenţiei, în care a jucat un rol principal alături de regretatul maestru Ion Lucian. Cum au decurs filmările la Bruxelles şi care a fost atmosfera pe platourile de filmare? Echipa cu care ai lucrat a fost compusă numai din români, sau a avut şi membri belgieni sau de alte naţionalităţi?
I. N.: "Dulciuri Nocturne" a fost o altă experienţă minunată, plină de întâlniri providenţiale. Un "trivial fact" destul de puţin cunoscut este faptul că Ion Lucian revenea pe marele ecran în "Dulciuri Nocturne", după o pauză de 24 de ani dedicaţi exclusiv teatrului. A fost un mare privilegiu de a fi putut lucra cu dumnealui. Între cadre, stăteam toată echipa în cerc în jurul lui, şi-l ascultam povestindu-ne, ca un bunic, întâmplări ai caror eroi erau Liviu Rebreanu, Lucia Sturdza-Bulandra sau Charlton Heston. Mi-e greu să mă mai uit astăzi la acel film fără să-mi dea
lacrimile. Tot atunci am inceput cu Ana Maria Moldovan un parteneriat creativ din care a izvorât o foarte frumoasă prietenie, şi care ne-a adus astăzi la a patra colaborare şi, sperăm noi, la cât mai multe. Revenind, însa, la "Boxed In", am avut şansa de a avea în jurul meu oameni talentaţi şi dăruiţi mie-n sută, ceea ce a făcut ca atmosfera pe platou să fie una dominată de creativitate şi foarte pozitivă. "Nu există probleme, există doar soluţii.", vorba lui Olivier Craeymeersch, directorul de imagine, a fost motto-ul filmărilor şi a devenit una dintre zicalele mele preferate, după care continui să mă ghidez. Am fost impresionată să văd câtă energie a mobilizat această