Beneficii:
•
Prezintă proprietăți antiinfecțioase asupra
unei game largi de microorganisme
(antibacteriene, antifungice, antivirale,
antiparazitare)
Recomandări:
• Rinofaringite, bronșite, laringite, traheite, sinuzite, otite, gripă, răceli
• Patologii infecțioase cronice, gangliopatii, vaginite
• Are efecte imunomodulatoare,
imunostimulatoare și antiinflamatoare Gastrite, colite (mai ales post-infecțioase, post-virale)
• Stomatite, gingivite, patologii infecțioase dentare și paradentare
• Manifestă proprietăți antioxidante • Adjuvant în tratamentul rinitei alergice sau astmului bronșic
• Inhibă spasmele intestinale și atenuează
simptomele colitei • Adjuvant în tratamentul ulcerului gastric sau duodenal
• Protejează celulele nervoase și renale Diabet
•
•
Cuvântul propolis provine din cuvintele grecești pro (pentru, în apărarea) și polis (cetate), aluzie la folosirea lui de către albine pentru apărarea
stupului pe mai multe căi. El constituie materialul cu care albinele astupă fagurii de miere, tapetează pereții interiori ai stupului și acoperă
dăunătorii care pătrund în stup, împiedicând astfel descompunerea acestora. În plus, prin acțiunea sa antiseptică propolisul asigură protecția
stupului față de bacterii și alte microorganisme care ar putea provoca îmbolnăviri ale albinelor.
Propolisul reprezintă un produs natural de natură rășinoasă, colectat de albine dintr-o varietate de surse vegetale. Are o compoziție chimică
complexă, fiind format dintr-o mare varietate de compuși chimici (peste 300 au fost identificați până în prezent), dintre care cei mai importanți
sunt compușii fenolici (acizi fenolici, flavonoide și esteri ai acestora, care împreună totalizează cca. 50% din compoziția propolisului), fiind una
dintre sursele naturale cele mai bogate în această clasă de compuși. În compoziția propolisului sunt prezenți numeroși acizi fenolici și esteri ai
lor, o gamă largă de compuși flavonoidici (flavone, flavonoli, dihidroflavonoli, flavanone, izoflavone, calcone), derivați stilbenici, uleiuri volatile
și terpenoide (5-15%), aldehide aromatice, alcooli aromatici, aminoacizi, acizi grași, compuși sterolici și alte lipide (cca. 30% din compoziția
propolisului este reprezentată de ceruri), dar și oligoelemente precum fier și zinc (importante pentru sinteza colagenului). Compoziția chimică
a propolisului este influențată de vegetația de la locul colectării, dar și de anotimp, climă, factori geografici.
Propolisul nu se folosește în scopuri medicinale doar de câțiva ani sau de un secol. El a fost întrebuințat în medicina tradițională încă din
antichitate, în multe părți ale lumii și continuă să fie folosit pe scară largă la multe popoare. Egiptenii, grecii și romanii îl foloseau pentru
proprietățile lui cicatrizante și pentru vindecarea unora din leziunile pielii. Astăzi, în diferite zone ale lumii, propolisul este utilizat pentru o mare
varietate de indicații.
Dovezi in vitro arată că propolisul are proprietăți antiseptice, antibacteriene, antifungice, antivirale, antiprotozoarice. Acestea sunt exercitate
prin mai multe mecanisme: dezorganizarea membranei celulare și peretelui celular al acestora, inhibarea sintezei proteinelor, bacterioliză
parțială și formarea de colonii pseudomulticelulare. Se presupune că mai multe substanțe din compoziția propolisului acționează sinergic
în acest sens. Egiptenii foloseau propolisul la îmbălsămarea cadavrelor tocmai datorită faptului că pe lângă proprietățile sale plastice, asigura
protecție acestora împotriva diverselor microorganisme (bacterii, fungi, virusuri). Mai multe studii au arătat că propolisul poate acționa sinergic
împreună cu unele medicamente antimicrobiene, potențând efectul acestora.
Mai multe studii au indicat că propolisul are proprietăți antiinflamatoare (evidențiate în mai multe modele experimentale), prin inhibarea mai
multor citokine. Este și imunomodulator, stimulând sistemul imun, în special componenta celulară a acestuia (stimulează activitatea celulelor
implicate în apărarea organismului, în special pe cea a fagocitelor), dar și pe cea umorală, inducând creșterea producției de anticorpi.
Propolisul diminuează simptomele rinitei alergice, reduce incidența și severitatea atacurilor de astm și îmbunătățește funcțiile ventilatorii, fiind
indicată utilizarea sa ca adjuvant la aceste persoane. Date experimentale au indicat faptul că propolisul protejează celulele beta ale pancreasului
și contribuie la un mai bun control al glicemiei și al metabolismului glucidic și lipidic, prin efectele antioxidante, de neutralizare a radicalilor
liberi. Anumite studii indică efecte gastroprotectoare și antiulceroase ale propolisului, pe ulcere induse cu antiinflamatoare nesteroidiene, cu
alcool sau induse de stres.
Diverse grupuri de cercetători au investigat și continuă să investigheze la nivel mondial posibilitatea de a utiliza propolisul în prevenirea și
tratamentul cancerului. Extractele de propolis și compușii polifenolici ai acestuia au demonstrat în diverse studii epidemiologice și nonclinice
proprietăți imunomodulatoare, de prevenire a cancerului (chimiopreventive) și antitumorale. În acest sens au fost evidențiate mai multe
mecanisme posibile: induce oprirea ciclului celular și apoptoza (pe calea TRAIL), inhibând proliferarea și creșterea tumorilor, stimulează
imunitatea nespecifică, pe cea umorală și celulară.
Turiţa mare (Agrimonia eupatoria) este o plantă erbacee utilizată în medicina tradițională în tratamentul colitei hemoragice și al unor afecțiuni
urinare și hepatice. Ca și propolisul, conține mai mulți polifenoli și flavonoide, care experimental au demonstrat acțiuni antimicrobiene,
antioxidante și antiinflamatoare, precum și neuroprotectoare și hepatoprotectoare. De asemenea, date experimentale au indicat că extractele
din această plantă pot inhiba dezvoltarea virusului hepatitei B și manifesta acțiune antidiabetică. În plus, ceaiul de turiță mare prezintă potențial
în ameliorarea profilului lipidic prin creșterea colesterolului HDL (colesterolul „bun“).
Vitamina C (acidul L-ascorbic) este o substanță naturală cu proprietăți antioxidante care printre multiplele funcții fiziologice, joacă un rol
important în imunitate. Ea se acumulează în cantități importante în leucocite (globule albe ale sângelui cu rol în combaterea infecțiilor), de
unde este rapid utilizată în cursul infecțiilor, de exemplu pentru a neutraliza radicalii liberi formați în lupta cu microorganismele. Concentrațiile
reduse ale vitaminei C în leucocite se asociază cu o funcție imunitară redusă. Importanța vitaminei C în lupta cu infecțiile este ilustrată de faptul
că în scorbut (boală cauzată de lipsa acestei vitamine) apar frecvent infecții, iar răspunsul imun al aproape fiecărei componente a sistemului
imun este anergic (slab sau imposibil de măsurat). De aceea, frecvent pentru estimarea nivelului de vitamină C din organism se utilizează
concentrația acesteia în leucocite. Studii care au examinat pacienți care au primit suplimente alimentare cu vitamina C au arătat că ea poate
reduce durata și severitatea episoadelor de răceală, fiind utilă în special la persoanele expuse la scurte perioade de solicitare fizică intensă. De
aceea, vitamina C și zincul conținut de propolis, potențează efectele benefice ale polifenolilor și flavonoidelor din produs.
65