vadă şi să le ştie, că sunt haine incolore, din țesătură incoloră, văzute numai de cei ce le adoră. (Zâna
se retrage şi apare un croitor cu două umeraşe pe care se află niște pelerine din saci de plastic
transparenţi)
CROITORUL
Împărate Luminate, aveți aici hainele curate şi călcate, din sticlă incoloră confecționate.
Aceste haine minunate sunt văzute numai de oameni cu mare demnitate. Vă rog, dezbrăcați hainele
cele învechite şi îmbrăcați hainele incolore cele mult dorite.
ÎMPĂRATUL (îmbracă hainele cele noi, peste cele pe care le poată deja)
Iubita mea, împărăteasă, ia te uită la mine, vezi îmi şade bine ?
ÎMPĂRĂTEASA
Nemaipomenit de frumos, îți şade, dar mie un costum asemănător , nu mi se cade ?
CROITORUL (cu umeraşul gol)
Şi pentru frumoasa împărăteasă avem o rochie aleasă. Vă rog, să vă dezbrăcați şi rochia cea
nouă să luați.
ÎMPĂRĂTEASA (îmbracă hainele cele noi, peste cele pe care le poată deja)
Ei, împărate, uită-te şi tu la mine ! Ce zici, îmi şade bine ?
ÎMPĂRATUL
Vai, tu, ce frumoasă eşti ! Ce rochie minunată şi pe corp aranjată ! Ca toată lumea să ne ştie,
hai să facem o fotografie ! (Croitorul le face o fotografie și apoi se retrage. Intră Prezentatorul 1 și
Prezentatorul 2)
PREZENTATORUL 1
Vai iubite împărat, spune cin` te-a dezbrăcat ? Ți-au luat frumoasele straie şi ți-au dat un
costum de baie. Iar tu, scumpă împărăteasă, din rochia de mireasă te-ai ales cu acest costum, să te
râdă toți din drum.
Nu vedeți că amândoi sunteți dezbrăcați şi goi şi-ați rămas numai în piele, ca două
fotomodele ?
PREZENTATORUL 2
Cel ce-n viață nu învață şi n-ascultă de povață şi nu vrea să aibă parte de ce scrie într-o carte,
chiar de-ajunge împărat, rămâne-un cap pătrat, un incult şi-un încuiat, de toți desconsiderat,
pierzând tot ce-a câştigat. Tinerețe fără să învețe şi viață fără de carte, e cu siguranță – „MOARTE”.
PREZENTATORUL 1
Piesa-i gata, trag oblonul,
Hei, ce ploaie e afară!
PREZENTATORUL 2
Dacă v-a plăcut bufonul,
Mai poftiți şi-n altă seară …
(Cortina)
16