Teoria și practica audiovizualului - seria B B02 | Page 46

Numai o sensibilitate ghidată de cunoaşterea fenomenului
audiovizual, de o principialitate estetică rezonabilă, cu alte
cuvinte sensibilitatea cultivată, şlefuită şi controlată de
gândire, numai ea se poate smulge confuziei valorilor
inerentă sentimentalismului şi subiectivismului.
Valoarea majoră şi cea minoră, pseudo-valoarea şi non-
valoarea sunt fenomene cu temei real şi nu poţi dobândi
priceperea diferenţierii lor decât prin examinarea aprofundată,
intelectuală deci, a complexităţii fenomenului atât de extins şi
diversificat la această oră prin reprezentate de audiovizual.
Există un specific al gândirii audiovizuale?
Necesitatea autorului de reprezentări audiovizuale de a
crea este supusă unor legi deosebite, similare sau diferenţiate
de cele ce călăuzesc capacitatea de creaţie a scriitorului,
pictorului, muzicianului, jurnalistului de presă scrisă, legi de
care adesea nu ţin seama amatorii înclinaţi să vadă în
compoziţia audiovizuală expresia unei succesiuni de
întâmplări sau a unor privelişti, şi una şi cealaltă minuţios
redate.
Neexcluzând posibilitatea unor înrudiri a preocupărilor,
creatorul de audiovizual are totuşi altceva de spus decât
scriitorul sau artistul plastic şi, ca o consecinţă firească, va
întrebuinţa alte moduri de exprimare, corespunzătoare
mesajului său specific. Reciproca nu e mai puţin valabilă:
specificitatea mesajului este, la rândul ei, consecinţă directă a
materialului concret, vizibil şi audibil, cu care operează
gândirea operatorului. Particularitatea fundamentală a
acesteia constă aşadar în caracterul vizibil şi auditiv al
elementelor ce o alcătuiesc. Autorul de audiovizual gândeşte
în cadre (un grupaj de câteva imagini statice sau dinamice, cu
sunete, zgomote uşor delimitabile) sau secvenţe (unitate mai
vastă, construită din câteva cadre), pe care le putem denumi
compoziţii audiovizuale de sine stătătoare. Aria de
cuprindere, caracterul acestor reprezentări este nesfârşit de
variat: de la compoziţii net circumscrise unor evenimente din
realitate, la ficţiuni infinite din serialele cu mii de episoade.
După cum diversă poate fi şi reprezentarea tematică sau
cantitatea ideilor de care face uz creatorul în compoziţiile
sale, autorul trebuind să se priceapă în a le angrena într-o
B02-46