Teoria si practica audiovizualului - Seria H H02 - Audiovizualizarea ființării | Page 5
Reconfigurarea fiinţării umane
Prin reconfigurarea fiinţării umane se înţelege nu doar un
construct de ipostazieri ale corporalităţii umane prin multiple
modalităţi de concepere, realizare şi reprezentare a unor compoziţii
specifice (audiovizuale) ci şi o adiacentă activitatea de formare şi
dezvoltare spirituală a omului, de formare şi dezvoltare a unor
capacităţi de exemplaritate, apte să înţeleagă şi să perceapă marile
valori care au rezultat din procesul creaţiei umane. Încă de la început,
prin reconfigurarea fiinţării umane s-au înţeles mai multe sensuri:
Reconfigurarea fiinţării umane ca efort de creaţie, făcând să
rodească spiritul care nu se limitează la asigurarea de cunoştinţe, a
unor dexterităţi funcţionale, ci cuprinde aportul nemijlocit al unei
capacităţi creatoare, în sens larg, obţinută prin asimilarea de
competenţe şi printr-un cumul de experienţe personale ale individului.
Reconfigurarea fiinţării umane este deci rezultatul asimilării
cunoştinţelor dobândite de omenire şi educaţia de care poate
beneficia omul ca urmare a însuşirii setului de valori creat de
umanitate şi a rezultatelor propriei experienţe.
Reconfigurarea fiinţării umane este privită ca rezultat al efortului
omului de cunoaştere, de transformare a naturii şi de creaţie, cu
rezultatele sale eficiente de a fi realizat un spirit cultivat, de a-l fi
deprins cu o interferenţă a fiinţării umane cu valorile perene ale
grupului apartenent, cu interdependenţe de tip etic, moral, civic,
estetic, religios ş.a. Reconfigurarea fiinţării umane este deci privită ca
efort de cunoaştere care are o eficienţă în comportamentul, în stările
atitudinale, în modul de organizare a vieţii fiecărui individ. Omul
capabil să-şi reprezinte propria condiţie şi a semenilor este apt să-şi
organizeze relaţiile interumane pe baza unui sistem de valori acceptat
de comunitate şi integrat în tot ceea ce întreprinde individul.
Reconfigurarea fiinţării umane se referă, implicit sau explicit, la
idealul de viaţă al omului care nu se limitează la viaţa strict personală,
reductibilă la trăiri individuale, ci înseamnă înflorirea persoanei în
întregul său, printr-o permanentă raportare la complexitatea
modelului uman de convieţuire. Ipostazierile de dans reflectă, poate,
cel mai bine acest fapt pretutindeni în lume, în timp şi spaţiu.
H02 - 4