Teoria si practica audiovizualului - Seria H H02 - Audiovizualizarea ființării | Page 32

Semnul vizual – auditiv ca premisă a
audiovizualizării
Chiar dacă audiovizualul, după cum lesne se constată, este
mult mai generos cercetat astăzi, fapt ce are numeroase raţiuni
antropologice şi culturale, totuşi, în perspectiva sa, audiovizualului
nu trebuie să i se restrângă câmpul, izolând doar semnul vizual-
auditiv ca arhetip şi interpretându-l ca pe o proprietate a semnelor,
pentru că sensul audiovizualului nu se află în compusul audiovideo
ca „produs” rezultat cât, mai cu seamă, e presupus de el.
Înscriindu-se, în contextul actual, într-un acord larg,
audiovizualul nu se restrânge numai la o modalitate senzorială,
facilitată de o „dexteritate perceptivă” vizuală, auditivă (cu
sugerarea celor tactile, olfactive, gustative, chinestezice) ca dat
natural. Mai util ar fi, poate, să situăm audiovizualul, asociat
modurilor de organizare a sensului în cazul altor reprezentări de
gen, în interiorul unei geneze a sensului şi încercând să îl definim
ca un moment, fenomenologic necesar, identificat şi desemnat la
un prim nivel, pe care l-am putea delimita ca pe o premisă a
audiovizualizării.
Am putea urmări, astfel, acest proces de constituire, căruia va
trebui să-i desluşim etapele, sperând să obţinem o altfel de
înţelegere generală asupra fenomenului audiovizual, din care, apoi,
să putem formula şi o mai exactă definire a ceea ce reprezintă
compoziţia audiovideo, concepută, realizată şi reprezentată ca
atare.
Audiovizualizarea, cea care ne preocupă în abordările noastre,
este surprinsă în majoritatea teoretizărilor, devoalat (aşadar, ca o
etapă anterioară a manifestării sensului sub formă de semn), fiind
concepută ca etapă intermediară între un a priori material (al
senzaţiei perceptive şi selecţiei unui fragment de realitate) şi o
ordine simbolică (interpretare şi atribuiri de sensuri posibile)
constitutivă limbajului. Audiovizualizarea apare, astfel, ca momentul
ce poate genera o compunere de gen, un intermediar între un
imediat ofertă (prin intermediul a ceea ce pot resimţi văzul şi auzul
nostru) şi articulaţiile proprii unui model de limbaj.
H02 - 31