Teoria si practica audiovizualului - Seria H H02 - Audiovizualizarea ființării | Page 18

De la Rădulescu-Motru la Noica Dar, citându-l pe Constantin Rădulescu-Motru, unul dintre cei mai de seama filosofi români din perioada interbelică, acesta privea un asemenea demers nu în lumina unui imobil şi misterios specific naţional rupt de realităţile naţionale şi sociale concrete ci din perspectiva ei civilizatoare şi umanizatoare. Sub un asemenea unghi, o reconfigurare a fiinţării umane poate fi considerată ca o capacitate a omului de a stăpâni natura, modul în care omul continuă umanizarea. „Istoria înaintării şi răspândirii omului asupra naturii determină, în genere, gradul de configurare a fiinţării umane sociale, prin mijlocirea instrumentelor omul putându-se elibera de sub tirania mediului cosmic, făcându-si munca mai spornică şi mai uşoară”. Aşadar, o reconfigurare a fiinţării umane ar avea şi o funcţie practică în sensul că, prin realizările sale, omul stăpâneşte şi transformă natura, îşi realizează interesele şi aspiraţiile. Mai departe, Rădulescu-Motru atrăgea atenţia că dezvoltarea inteligenţei nu se poate concepe fără dezvoltarea tehnologiei, precum nici dezvoltarea modelării fiinţării unui popor fără dependenţa intimă între evoluţia conştiinţei sale sociale şi transformarea lumii materiale. Motru a sesizat funcţiile culturi: a. cultura este condiţie fundamentală pentru ieşirea popoarelor din barbarie; b. prin cultură faptele omeneşti dobândesc un înţeles mai înalt, devin istorice; c. lipsite de cultură popoarele sunt lipsite de istorie fiindcă nu au un criteriu care să stabilească valoarea evenimentelor petrecute; d. prin cultură societatea dobândeşte conştiinţa rostului său în istorie şi se diferenţiază de celelalte societăţi. H02 - 17