Teoria si practica audiovizualului - Seria H H02 - Audiovizualizarea ființării | Page 18
De la Rădulescu-Motru la Noica
Dar, citându-l pe Constantin
Rădulescu-Motru, unul dintre cei
mai de seama filosofi români din
perioada interbelică, acesta privea
un asemenea demers nu în lumina
unui imobil şi misterios specific
naţional rupt de realităţile naţionale
şi
sociale
concrete
ci
din
perspectiva ei civilizatoare şi
umanizatoare. Sub un asemenea
unghi, o reconfigurare a fiinţării
umane poate fi considerată ca o
capacitate a omului de a stăpâni
natura, modul în care omul
continuă umanizarea. „Istoria înaintării şi răspândirii omului asupra
naturii determină, în genere, gradul de configurare a fiinţării umane
sociale, prin mijlocirea instrumentelor omul putându-se elibera de
sub tirania mediului cosmic, făcându-si munca mai spornică şi mai
uşoară”. Aşadar, o reconfigurare a fiinţării umane ar avea şi o
funcţie practică în sensul că, prin realizările sale, omul stăpâneşte
şi transformă natura, îşi realizează interesele şi aspiraţiile.
Mai departe, Rădulescu-Motru atrăgea atenţia că dezvoltarea
inteligenţei nu se poate concepe fără dezvoltarea tehnologiei,
precum nici dezvoltarea modelării fiinţării unui popor fără
dependenţa intimă între evoluţia conştiinţei sale sociale şi
transformarea lumii materiale. Motru a sesizat funcţiile culturi:
a. cultura este condiţie fundamentală pentru ieşirea popoarelor
din barbarie;
b. prin cultură faptele omeneşti dobândesc un înţeles mai înalt,
devin istorice;
c. lipsite de cultură popoarele sunt lipsite de istorie fiindcă nu au
un criteriu care să stabilească valoarea evenimentelor petrecute;
d. prin cultură societatea dobândeşte conştiinţa rostului său în
istorie şi se diferenţiază de celelalte societăţi.
H02 - 17