În primul caz am definit fiecare subprogram relativ
independent de celelalte, ceea ce conduce, potrivit
principiului general că "orice entitate PASCAL care este
utilizată trebuie să fie cunoscută, deci definită, în
momentul utilizării", la observația următoare: din
subprogram N pot fi apelate toate subprogramele
anterioare (subprogram 1, ... , subprogram N - deci
inclusiv el însuși).
În cel de-al doilea caz, subprogramele sunt definite
imbricat. În acest caz subprogramele pot fi apelate astfel:
din programul principal poate fi apelat numai subprogram
1, din subprogram 1 poate fi apelat numai subrogram 2, și,
eventual, el însuși.
Cele două modalități de definire a subprogramelor pot fi
utilizate și combinat.
De regulă, un bloc PASCAL include declaraţii de
etichete, variabile, funcţii, parametri ş.a.m.d. O declaraţie
introduce un nume, care poate fi o etichetă sau un identi-fi
cator. O declaraţie dintr-un bloc poate redefi ni un nume
declarat în exteriorul lui. În consecinţă, în diferite părţi ale
programului unul şi acelaşi nume poate desemna obiecte
diferite.