-
AGRICOL: soluri acide /bazice, flori colorate diferit în funcţie de pH-ul solului ;
ECOLOGIC: ploile acide;
INDUSTRIAL: obţinerea unor produse industriale.
CONCLUZII
Frontiera mileniului trei a fost trecută, deci interconexiunea ştiinţelor în cadrul vastului
proces de cunoaştere a NATURII se impune. Elevii vor fi educaţi în spirit euristic pentru a putea
face ei singuri trimiteri integrate datorită conexiunilor puternice observate în planul realităţii şi
frontierelor relative sau arbitrare dintre ştiinţe. Azi, fizica şi chimia au devenit instrumente ale
biologiei şi surprind problemele fundamentale ale vieţii. Fizica şi chimia nu sunt subiecte de
discuţie ci un mod de gândire, ele prelucrând cunoştinţe despre natură şi trebuie prezentate elevilor
ca procese şi nu ca poduse finite.
Trimiterile disciplinare se pot face doar atunci când există componente comune de structură,
teoretice şi funcţionale ale disciplinelor respective. Trebuie organizate cunoştinţele pe baza unui
punct de vedere unitar, fiecare disciplină păstrându-şi autonomia gnoseologică, specializarea şi
independenţa, integrându-se sistemului global de cunoştinţe.
Metodologic trebuie găsit modul de formare a atitudinilor interdisciplinare prin aplicarea
metodelor cu grad înalt de generalitate (a experimentului, demonstrativă, a modelării, etc). Elevii
trebuie să devină spirite deschise, capabili să sesizeze noul, să-1 înglobeze, să facă abordări inedite,
să fie flexibili în gândire. Nu trebuie omis faptul că din puct de vedere didactic, istoric şi
metod ologic diviziunile în mai multe discipline a ştiinţelor naturii, implică aproximaţii şi
simplificări ale realităţii, operaţii necesare pentru înţelegerea întregului în ansablul său. Orice ştiinţă
a naturii poate fi încadrată de o dublă ştiinţă umană (antropologică), ceea ce necesită o cercetare a
rădăcinilor umane şi istorice ale ştiinţei respective şi o cercetare a consecinţelor dezvoltării acelei
ştiinţe pentru viaţa şi gândirea umană. Se poate spune că dezvoltarea unui domeniu oarecare al
cunoaşterii nu se produce izolat, fără corelaţii cu progresele fizicii, chimiei, biologiei. Noua
activitate trebuie sa-şi tragă succesul din asocierile provocate de contactul ştiinţelor şi de transferul
metodelor şi a limbajelor.
Este valabilă şi azi ideea lui Heisenberg: „Pentru ştiinţele naturii obiectul cercetării nu-l mai
reprezintă natura în sine, ci natura supusă întrebărilor omului, astfel că şi în acest domeniu omul nu
se întâlneşte din nou decât cu el însuşi."
Abordarea integrată a lecţiilor presupune revizuirea opticii asupra învăţării, implicit
existenţa unui învăţământ modern, deoarece „reprezintă o modalitate de organizare a conţinutului
învăţării, cu implicaţii asupra întregii strategii de proiectare a curriculum-ului, care oferă o imagine
unitară asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi
care facilitează contextualizarea şi aplicarea cunoştinţelor şcolare, în diferite situaţii de viaţă”.
BIBLIOGRAFIE:
Meyer, Genevieve, De ce şi cum evaluăm, editura Polirom, IAŞI, 2000.
Iucu, Romică, Instruirea şcolară, editura Polirom, IAŞI, 2001.
Stanciu, Mihai, Reforma conţinuturilor învăţământului, editura Polirom, IAŞI, 1999.
88