-
Prof. înv. primar: Botezatu Roxana Gabriela
Școala Gimnazială: “Gh. I. Brătianu“ - Iași
Cel mai putenic argument pentru integrarea curriculum-ului este chiar faptul că viaţa nu este
împărţită pe discipline. (J. Moffett)
În societatea de astăzi, când cunoaşterea umană se află într-un proces continuu de
diferenţiere, când apar noi discipline care se adaugă celor deja existente, în învăţământ, tendinţei de
diferenţiere încearcă să i se opună tendinţa de integrare. Explozia informaţională conduce nu numai
la creşterea cantitativă a cunoştinţelor, ci şi la esenţializare, la integrare.
În locul coincidenţelor dintre obiectul de învăţământ şi disciplina ştiinţifică, se optează
pentru “câmpuri cognitive integrate” care transced graniţele dintre discipline (L. Vlăsceanu).
Predarea integrată cunoaşte o extensie relativ rapidă, în primul rând datorită faptului că răspunde
unor preocupări privind natura ştiinţei. Cei mai serioşi paşi în predarea integrată s-au făcut în
învăţământul preşcolar şi primar, dar şi în cel gimnazial şi liceal.
Predarea integrată se dovedeşte a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a ştiinţei cu
societatea, cultura, tehnologia. Cu toate acestea, se întâmpină o serie de dificultăţi, ce ţin în primul
rând de schimbarea mentalităţii cadrelor didactice, înlăturarea comodităţii, a inerţiei.
În predarea/ învăţarea conţinuturilor învăţământului preuniversitar este din ce în ce mai
prezentă tendinţa de organizare a acestora dintr-o perspectivă integrată. În dilema predării pe
discipline de sine stătătoare sau pe baza integrării conţinuturilor în “câmpuri cognitive integrate”
care transced graniţele dintre discipline, a învins, se pare, cea de-a doua variantă.
Planul cadru este structurat pe cele şapte arii curriculare, care exprimă intenţia evidentă de a
găsi soluţii pentru integrarea conţinuturilor. Ariile curriculare reprezintă un grupaj de discipline ce
au în comun anumite obiective de formare. Între cele şapte arii curriculare există un echilibru
dinamic. Raportul dintre ariile curriculare se modifică în funcţie de vârsta celor care învaţă şi de
specificul ciclurilor curriculare.
La nivelul unor programe pentru învăţământul preuniversitar se operează cu “teme”, cu
“orientări tematice” de fapt, care semnifică faptul că profesorul are o anumită libertate de a alege
sau de a propune conţinuturi.
Abordarea integrată a curriculum-ului are ca deziderat apropierea şcolii de viaţă reală,
aplicarea teoriei în practică, suplinirea abstractului de către concret. Accentul se pune pe formarea
unor competenţe, atitudini, valori transversale şi transferabile utile pentru dezvoltarea personală şi
socială a elevilor.
A integra reprezintă punerea în relaţii, coordonarea şi îmbinarea părţilor separate, distincte
într-un tot de nivel superior, într-un întreg funcţional, unitar şi armonios. Curriculum-ul integrat
vizează o anumită modalitate de organizare şi planificare a învăţării, care conduce la o
interrelaţionare a disciplinelor, a obiectelor de studiu, producând conexiuni între ceea ce învaţă
elevii şi experienţele lor de viaţă. Predarea integrată are ca referinţă nu o disciplină de studiu, ci o
tematică unitară, comună mai multor discipline; o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine
însuşită, ajută la trasferul cunoştinţelor dintr-un domeniu în altul. Prin activităţile desfăşurate într-o
manieră integrată, cadrele didactice oferă şansă elevilor de a se manifestă liber şi creativ şi creează
un mediu stimulativ şi diversificat pentru dezvoltarea personalităţii lor.
Integrarea este, aşadar, un proces divers şi complex, care merge progresiv de la modelul
clasic disciplinar până la disoluţia totală a barierelor disciplinare – transdisciplinaritatea.
Un model de proiect didactic integrat pentru o oră, la clasa pregătitoare, la disciplina comunicare în
limba românăi ar putea fi astfel:
PROIECT DIDACTIC
Data:
74