– Şi povestea?
Mai clănţăni lupul ce mai clănţăni, apoi spuse înciudat:
– Aşa-i, povestea… Dar bagă bine de seamă! Dacă-ţi mai baţi joc de mine…
– Eu?… Nici gând! spuse ariciul şi se grăbi să povestească mai departe: „Mi-am apucat barba
cu amândouă lăbuţele şi mi-am trecut-o de cîteva ori peste ţepii care-mi slujesc la tot soiul de trebi.
Acu’, de pildă, îmi slujeau drept pieptene!…
Mi-am pieptănat barba, m-am ferchezuit şi, când mi s-a părut că m-am gătit cum nu se poate
mai frumos, mi-am pus pălăria, mi-am luat bastonul şi-am pornit fluierînd prin pădure. Şi, tocmai
când fluieram mai fără grijă, m-am întîlnit cu…
– Să nu fie tot un lup, că nu ştiu ce fac! răcni lupul.
– Nemaipomenit! se minună ariciul. Cum de-ai ghicit? Într-adevăr, era un lup… „Rrr! mârâi el.
Până aici ţi-a fost, ariciule! Am să te mănînc…” Eu i-am spus:„Lupule dragă…”
Dar lupul era acum la capătul răbdării, aşa că strigă de se cutremură pădurea:
– Minţi! N-ai mai spus nimic, pentru că lupul te-a înghiţit… uite-aşa! şi cum strigă, cum se
repezi, socotind să-l înghită dintr-odată. Dacă nu mai văzuse nicicând un arici?!…
Voi, care aţi aflat că ariciul are ţepi (ştiţi, ţepii care-i slujesc la tot soiul de trebi; acum, de pildă,
la apărare), voi vă puteţi închipui lesne ce s-a petrecut, nu-i aşa?
Lupul cel prost a răcnit:
– Văleu-u-u! şi, cu nasul şi limba însângerate, a tulit-o cât ai zice peşte.
– Hei, lupule! Lupule! a strigat ariciul după el. Nu vrei s-asculţi povestea mai departe?
Dar cine să-i răspundă? că lupul era acum cine ştie unde şi încă mai răsuna pădurea de
schelălăitul lui.
– Nu te salut, a spus atunci ariciul şi, scoţându-şi pălăria, şi-a şters sudoarea de pe frunte.
Apoi şi-a trecut lăbuţele prin barba albă şi s-a aşezat să mai răsufle oleacă, după care s-a dus
glonţ la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi, în bună limbă aricească, i-a povestit
totul. Prietenul meu a scris povestea pe o coală de hârtie, căreia i-a dat drumul pe fereastră, şi de
atunci nu s-a mai întâmplat niciodată ca un pui de lup, prost şi obraznic, să se lege de un arici bătrân
şi înţelept.
Activitate frontală: audierea povestirii, conversație: Cine este personajul din poveste? Unde
trăiește el? Cu ce are acoperit corpul? Ce face în anotimpul toamna?
Activitate individuală: colorarea personajului Rici-Arici pe fișe
Activitate frontală: prezentarea lucrărilor în fața clasei, învățarea cântecelului ARICIUL din
folclorul copiilor
Produse obținute: lucrările individuale
2.
ÎN LIVADA LUI RICI-ARICI
Necesar : plicuri cu frunze colorate, jetoane cu fructe , fișe de lucru, coli , creioane colorate,
fructe proaspete,
Durata: 50 minute
Activitate pe grupe: Joc didactic ʺ Rici-Arici culege fructele din
livadă ʺ
Copii se vor grupa după culoarea frunzelor. Sarcina de îndeplinit este
să grupeze fructele, să formeze șiruri de fructe, să lipească pe jetoanele pe
carton, să realizeze corespondența cu jetonul care reprezintă numărul de
fructe, să recunoască cifrele 0-10, să stabilească vecinii, etc.
Activitate frontală: prezentarea lucrărilor în fața clasei, Turul
galeriei
Activitate individuală: Pomii din livadă – construcții
Fiecare copil va modela din plastilină fructe( mere,pere, prune,nuci, etc ) și frunze pe care le
vor lipi pe un schelet din crenguțe ce reprezintă un pomișor.
661