TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICAȚIILOR ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Daniel STRATULAT
Liceul Pedagogic ”Ioan Popescu” Bârlad
Utilizarea instrumentelor informatice trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: ele trebuie
privite atât din perspectiva instruirii cadrelor didactice, cât și din cea a instruirii elevilor. Atât
programele de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, cât și programele de pregătire a elevilor
trebuie să conțină numeroase experiențe legate de tehnologii în toate aspectele formării.
Din datele confirmate prin cercetare și practica școlară, utilizarea TIC favorizează procesul
de învățare prin următoarele atribute:
Prin activitățile provocatoare - multisenzoriale, multidisciplinare - utilizarea TIC îi
motivează pe elevi; sunetul, culoarea, mișcarea stimulează registrul senzorial, amplificând
tonusul atenției și facilitând menținerea informației în memoria de lucru/de scurtă durată.
Oferă acces la resurse informaționale din afara clasei, scolii, disciplinei, culturii specifice,
ariei geografice, momentului istoric etc.
Prin recurgerea la imagini, sunete, animații, simulări, se facilitează înțelegerea/achiziția unor
concepte abstracte.
Activitatea de căutare a surselor de informații stimulează curiozitatea, explorarea si
cercetarea, favorizând formularea de ipoteze și de teme/subiecte/probleme de investigare
proprie.
Prin interacțiunea personală cu softuri educaționale specifice se oferă posibilitatea exersării
individuale și individualizate necesare pentru formarea unor deprinderi, atingerea unor
nivele performative/standardizate, recuperarea unor segmente instrucționale, revederea unor
capitole/ teme din propria arie curriculară sau a altei discipline etc.
Prin diversele interacțiuni colaborative în rezolvarea unor probleme/sarcini de lucru/proiecte
etc. se facilitează procesul de asimilare a cunoașterii
Totodată, noile tehnologii pot contribui la o sporire semnificativă a eficienței procesului
educațional prin posibilitățile de pregătire/perfecționare/reprofesionalizare pedagogică pe care le
oferă cadrelor didactice active sau în curs de formare. Referitor la această problemă este necesară
sublinierea unei concluzii comune, de primă importanță, rezultată din cercetările efectuate pe diverse
meridiane geografice: dotarea unităților școlare cu TIC nu conduce automat la sporirea eficienței
procesului educațional; nici inițierea cadrelor didactice, necesară (ca punct de plecare), nu este
suficientă. Pentru a obține rezultate superioare unei predări tradiționale (chiar și folosind TIC) se
impune o proiectare a acestui proces (de învățare) folosind potențialul specific al tehnologiilor,
adecvat strategiilor respective. Cercetările menționate și observațiile cumulate conduc la o imagine
evolutivă, cu diferențierea a cinci niveluri de integrare/asimilare și utilizare eficientă a TIC în procesul
educațional:
primul nivel: utilizarea punctiformă a unor echipamente,
al doilea nivel: integrarea (justificată) în predarea tradițională,
al treilea nivel: modificarea metodei de predare în dependență de TIC,
al patrulea nivel: modificarea rolului profesorului,
al cincilea nivel: proiectarea procesului plecând de la un model sau teorie pedagogică, selectată în
raport cu obiectivele curriculare.
Plecând de la premisa conform căreia într-un mediu educațional modern și eficient, tehnologia
543