-
ABORDAREA INTEGRATĂ ŞI UNITATEA CUNOAŞTERII
Prof. înv. primar RUSSU MONICA ELISABETA
Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazul” Tg-Mureş
ѕalе.”
„Εхіѕtă un ѕіngur οbіесt dе ѕtudіu реntru еduсaţіе, şі aсеla еѕtе Vіaţa, în tοatе manіfеѕtărіlе
(Αlfrеd Νοrtһ Wһіtеһеad, 1929)
Schimbările rapide şi continue pe care le înregistrează societatea actuală au generat
schimbări şi în domeniul educaţiei, care şi-a reorientat atenţia la nevoile specifice ale educatului,
respectiv ale societăţii. Astfel, proiectul educaţiei contemporane se concentrează pe toate
dimensiunile fiinţei umane, urmărind formarea integrală, deplină şi armonioasă a personalităţii
autonome şi creative.
La nivel practic, experienţele de învăţare parcurse de elevi în cadrul învăţământului
monodisciplinar şi pluridisciplinar s-au dovedit lipsite de eficienţă în producerea cunoaşterii, dat
fiind faptul că performanţele obţinute s-au limitat la contexte disciplinare. Organizarea
conţinuturilor curriculare în variantă monodisciplinară delimitează într-o manieră rigidă domeniile
de cunoaştere şi învăţare şcolară, restricţionează relaţiile de tip pluri- şi interdisciplinar şi limitează
performanţele elevului în a rezolva eficient problemele cu care se confruntă în plan personal,
profesional şi social.
Realitatea înconjurătoare, problemele cotidiene cu care ne confruntăm zi de zi au un
caracter integrat, iar soluţionarea lor implică cunoştinţe, deprinderi, competenţe care nu pot fi
încadrate în sfera strict delimitată a unei discipline.
În asemenea condiţii, în învăţământ, tendinţei de diferenţiere încearcă să i se opună
tendinţa de integrare, orientată spre asigurarea unei cunoaşteri interdisciplinare, dar mai ales
transdisciplinare.
Perspectiva integrată, ca nouă modalitate de cunoaştere, permite stabilirea de conexiuni şi
de punţi de legătură între discipline, în manieră integratoare, asigură transferul de achiziţii în
vederea construirii unor scheme conceptuale şi aplicative mai ample, flexibile, creează premisele
dezvoltării gândirii logice şi sistem