ÎNVĂŢAREA INTEGRATĂ
-
Învăţător, VASILIU MARICICA
„Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă”Huşi,Vaslui
"Cunoştinţele vârâte cu de-a sila în minte o astupă şi o înăbuşă. Ca să mistui ştiinţa trebuie s-o fi
înghiţit cu poftă.”Anatole France
Copiilor le place să înveţe şi o fac constant atâta vreme cât conţinutul a ceea ce învaţă este un
răspuns la nevoile şi trebuinţele lor.Volumul mare de cunoştinţe şi informaţii pe care aceştia le
primesc pe diferite căi şi sub diferite forme trebuie să fie perceput, selectat, prelucrat şi valorificat,
mutând centrul de greutate de la instructiv la formativ. Se impune astfel ca o necesitate promovarea
unor activităţi care pretind gîndire individuală, folosirea experienţei personale, capacitatea de a face
distincţii şi de a lua decizii, iniţiativă, inventivitate, stăpânire de sine şi spirit de cooperare.
Învăţarea integrată permite abordarea unei teme din perspectiva mai multor domenii de cunoaştere,
astfel încât dezvoltarea cognitivă nu este văzută fragmentat, accentul punându-se atât pe aspectele
intelectuale, cât şi sociale, emoţionale, fizice şi estetice, ale dezvoltării copilului.
Astfel, fenomenului educaţional i se impun o serie de restructurări adaptative care să genereze
un spaţiu din ce în ce mai complex şi mai elaborat, în scopul stimulării contiune a învăţării spontane
a copilului, de dezvoltare a capacităţii de a realiza transferuri rapide şi eficiente între diferitele
discipline, de a colecta, a sintetiza şi a utiliza sistematic şi integrat cunoştinţe, deprinderi şi
competenţe dobândite prin studierea disciplinelor de la clasă. Schimbarea fundamentală constă în
modul de realizare a cunoaşterii care transferă importanţa, accentul de la cunoaşterea de tip
disciplinar la cunoaşterea de tip transdisciplinar. Treptat se renunţă la fragmentarea pe discipline în
favoarea integrării disciplinelor.Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o
modalitate inovatoare de proiectare a curriculumului, care presupune sintetizarea şi organizarea
didactică a conţinuturilor din diferitele domenii ale cunoaşterii, astfel încât să se asigure că elevul
achiziţionează o imagine coerentă, unitară despre lumea reală.
Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o metodă, o strategie modernă, iar
conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează, ca metodă, predareaînvăţarea cunoştinţelor.Această manieră de organizare a conţinuturilor învăţământului este oarecum
similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că, obiectul de învăţământ are ca referinţă nu o disciplină
ştiinţifică, ci o tematică unitară, comună mai multor discipline. De multe ori se fac confuzii între
conceptele de organizare interdisciplinară şi organizare integrată. Din punct de vedere al
cunoaşterii, desebirea dintre cele două, constă în aceea că interdisciplinaritatea identifică o
componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, în timp ce integrarea, ia ca referinţă o idee
sau un principiu integrator care transcede graniţele diferitelor discipline şi grupează cunoaşterea în
funcţie de noua perspectivă, respectiv, temă.
În DEX, conceptului „a integra”, îi corespund următoarele noţiuni: a include, a îngloba, a
încorpora, a armoniza intr-un tot, iar „integrarea” – ca sintagmă este explicată ca: reuniunea în
acelaşi loc, respectiv în aceeaşi activitate a mai multor activităţi de tip succesiv. Prin metoda
predării integrate, copiii pot să participe, să se implice, cât mai mult, atât efectiv cât şi afectiv, prin
antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conţinutului cu ajutorul experienţelor
diverse, exersării tuturor analizatorilor, al învăţării prin descoperire. Cultivarea unor trăsături cum
ar fi: curiozitatea, admiraţia, imaginaţia, gândirea critică, spontaneitatea şi plăcerea în experienţele
estetice se realizează pe c Problemele concrete de viatã, ce trebuie rezolvate zi de zi, au un caracter
integrat si nu pot fi solutionate decât apelându-se la cunostinte, deprinderi, competente ce nu sunt
încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu.
Pentru ca elevii zilelor noastre sã facã fatã solicitãrilor lumii contemporane, trebuie sã le formãm
capacitatea de a realiza transferuri rapide si eficiente între discipline, de a colecta, sintetiza si de a
pune la lucru împreunã cunostintele dobândite prin studierea disciplinelor scolare.
495