-
cultivarea dragostei faţă de pământul care ne hrăneşte, cu tot ce intră în componenţa
acestuia (apele curgătoare, vieţuitoare, plante etc.);
conştientizarea necesităţii de a economisi apa, energia electrică, hârtia, în general toate
resursele naturale;
educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului natural în care trăiesc;
antrenarea lor în activităţi menite să contribuie la îngrijirea fiecărui arbore şi a fiecărui
metru de spaţiu verde;
formarea unui comportament civic, etic, patriotic prin cultivarea iubirii şi respectului
pentru natură;
vizitarea unor rezervaţii naturale unde flora şi fauna (narcise, bujori, floare de colţ, laur,
zimbri, capra neagră, păsări de baltă etc.) sunt ocrotite de lege.
Ţinând seama de aceste obiective, este necesar ca ele să fie urmărite şi în cadrul altor
activităţi. Orice prilej oferit de observarea plantelor şi animalelor (observări spontane, plimbări,
excursii, vizionarea unor diafilme sau diapozitive, lectura unor texte inspirate de fauna şi flora
noastră, vizionarea şi dezbaterea unor emisiuni TV) trebuie folosit pentru a le dezvolta dragostea şi
respectul faţă de natură, dorinţa de a o ocroti.
În timpul lecţiilor este necesar să le dezvăluim:
pericolul dispariţiei unor specii de plante şi animale;
efectele nocive ale vânătorii elefanţilor pentru fildeşul lor, a caprei negre, precum şi a altor
animale şi păsări rare;
pericolul în care se află insectele în urma poluării apei şi aerului;
unele acţiuni nefaste ale omului (defrişarea pădurilor, distrugerea vegetaţiei cu ajutorul
focului, degradarea arborilor);
transformarea unor trasee turistice, a popasurilor în imense lăzi de gunoi;
parcarea autovehiculelor în locuri interzise (spaţii verzi);
infectarea apelor prin spălarea autovehiculelor cu detergenţi sau deversarea unor substanţe
nocive.
Paralel cu dezvăluirea pericolului ecologic, deschidem copiilor uşa spre minunata lume a
păsărilor şi animalelor, viaţa lor în colectivitate, ingenioasele mijloace de comunicare, importanţa
pădurilor care constituie sistemul ecologic de cea mai mare însemnătate, precum şi contribuţia
plantelor la menţinerea şi existenţa vieţii pe pământ. Cunoaşterea mediului înconjurător, geografia
contribuie în cea mai mare măsură la formarea unui comportament ecologic. Copiii trebuie să înveţe
a păstra curăţenia în parcuri şi grădini, în păduri, în zonele de agrement; să înveţe a menţine
integritatea arborilor; să cexemplarele unicat şi arborii monumentali sau cu valoare ornamentală; să
întreţină spaţiile verzi şi să planteze pomi, flori, contribuind la înfrumuseţarea oraşului lor şi la
reducerea poluării în natură; să desfăşoare acţiuni practice de protejare a vegetaţiei, aceasta fiind
principalul factor de regenerare a atmosferei.
Cu prilejul unor drumeţii sau excursii în zonă şi în alte judeţe, copiii au observat fenomenul
de defrişare a pădurilor, dar şi preocuparea oamenilor de a planta alţi copaci, care vor reîmpăduri
zonele defrişate. Problema poluării apei şi influenţa nefastă asupra plantelor poate fi uşor observată
(de exemplu: udarea florilor cu apă, ulei, petrol, copiii observând ce se întâmplă cu plantele). Prin
poluarea apelor au de suferit şi vieţuitoarele care trăiesc în ape (peştii şi plantele acvatice).
Când plouă se poate observa cum ploaia spală fumul, praful de pe frunzele plantelor, de pe
construcţii. Cu prilejul unor plimbări, toamna, se poate vedea cum arderea hârtiilor, a frunzelor, a
crengilor uscate contribuie la poluarea aerului, prin fumul degajat, explicându-se copiilor că este
480