-
INTEGRAREA- O VIZIUNE ASUPRA CUNOAŞTERII, ESENŢIAL ÎN PERIOADA
ŞCOLARITATII MICI
prof. înv. primar ALINA STREBA,
prof. înv. primar CLAUDIA BALAN,
Școala Gimnazială „Otilia Cazimir”, Iași
“Când mergi pe-afară, natura nu te pune faţă în faţă pentru trei sferturi de oră numai cu
flori şi în următoarele trei sferturi numai cu animale”. (Jacobs H.H., 1989)
Problemele concrete de viatã, ce trebuie rezolvate zi de zi, au un caracter integrat si nu pot fi
solutionate decât apelându-se la cunostinte, deprinderi, competente ce nu sunt încadrate în contextul
strict al unui obiect de studiu. Pentru ca elevii zilelor noastre sã facã fatã solicitãrilor lumii
contemporane, trebuie sã le formãm capacitatea de a realiza transferuri rapide si eficiente între
discipline, de a colecta, sintetiza si de a pune la lucru împreunã cunostintele dobândite prin
studierea disciplinelor scolare.
Dacã succesul scolar este dat de performanta elevului în cadrul contextelor disciplinare,
succesul în viata personalã, profesionalã si socialã este dat tocmai de capacitatea de a iesi din tiparul
unei discipline si de a realiza conexiuni si transferuri rapide între discipline, pentru solutionarea
problemelor ivite.
DEFINIŢII ALE INTEGRĂRII ÎN CONTEXT EDUCAŢIONAL:
Educaţia organizată astfel încât să traverseze barierele obiectelor de studiu, aducând
împreună diferitele aspecte ale curriculumului în asociaţii semnificative care să se centreze
pe ariile mai largi de studiu. (Shoemaker, 1991)
(Într-un curriculum integrat...) Experienţele de învăţare planificate nu le oferă celor ce
învaţă doar o viziune unificată asupra cunoaşterii existente, ci motivează şi dezvoltă puterea
elevilor de a percepe noi relaţii şi de a crea noi modele, sisteme şi structuri. (Dressel, 1958)
(Interdisciplinariatea...) O viziune asupra cunoaşterii şi o abordare a curriculumului care
aplică în mod conştient metodologia şi limbajul din mai multe discipline pentru a examina o
temă centrală, o problemă sau o experienţă. (Jacobs, 1989).
PARTICULARITĂŢI ALE ÎNVĂŢĂRII INTEGRATE:
interacţiunea obiectelor de studiu;
centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor;
relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii diferite;
corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană;
unităţile tematice, conceptele sau problemele ca principii organizatoare ale curriculumului;
flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor;
rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forţă motrice a integrării, datorită relevanţei
sale practice.
CARACTERISTICI DEFINITORII ALE ACTIVITĂŢII INTEGRATE:
Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective-cadru şi de referinţă ale
domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de
patru-cinci obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.
Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare
curriculară (tema săptămânii, tema anuală de studiu...)
Fiecare din situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate
contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii.
470