-
ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR - COMUNICĂRI
METODICO - ȘTIINȚIFICE
STRATEGII DIDACTICE ȘI EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ DIN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. SONEA ANCA MARIA GPP Nr 25 Oradea
Prof. SONEA CRISTINA DORINA GPP Nr 46 Oradea
,,Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi
cuvinte când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile” , afirma pedagogul Pestalozzi.
Pornind de la acest îndemn, trebuie să-i învăţăm pe copii să învingă dificultăţile de învăţare
prin intervenţii reale, situându-i în dialog cu mediul, determinându-i să-şi exerseze capacitatea de a
opta şi de a decide. Locul potrivit pentru realizarea acestui deziderat este şcoala. La şcoală, copilul
intră într-un mediu stimulativ, un mediu în care literatura, muzica, artele plastice, natura, mişcarea,
socialul sunt într-un permanent dialog între ele şi, implicit cu copilul. Astfel, fenomenului
educaţional i se impun o serie de restructurări adaptative care să genereze un spaţiu din ce în ce mai
complex şi mai elaborat, în scopul stimulării contiune a învăţării spontane a copilului, de dezvoltare
a capacităţii de a realiza transferuri rapide şi eficiente între diferitele discipline, de a colecta, a
sintetiza şi a utiliza sistematic şi integrat cunoştinţe, deprinderi şi competenţe dobândite prin
studierea disciplinelor de la clasă. Schimbarea fundamentală constă în modul de realizare a
cunoaşterii care transferă importanţa, accentul de la cunoaşterea de tip disciplinar la cunoaşterea de
tip transdisciplinar.
Misiunea școlii moderne este de a pregăti copilul pentru o lume din ce în ce mai complex,
oferindu-i acestuia șansa de a se integra într-o lume în perpetuă schimbare și înnoire. Din această
perspectivă grija pentru conținuturile învățării nu mai este nici pe departe suficientă. Se impune
stringență abordarea celor mai potrivite și diversificate modalități de acces ale copilului la
conținuturi, acesta fiind calea deschisă copilului pentru a putea face față cu succes complexității
lumii actuale și viitoare. Tocmai de aceea în învățământul contemporan se impune aplicarea în
practicarea didactică a unei metodologii diversificate, capabilă să îmbine activitățile de învățare și
de muncă independentă, cu activități de cooperare, de învățare în grup și de muncă interdependentă.
În acest sens, activitatea de învățare se referă la sprijinirea copiilor să se cunoască pe sine,să ia
decizii, să relaționeze cu ceilalți, să-și dezvolte creativitatea pentru a face față unor situații de viață
diverse. Inițiativa, participarea, implicarea, creativitatea, parteneriatul sunt doar câteva caracteristici
ce trebuie să contureze personalitatea copiilor. Toate acestea pot prinde contur printr-un alt tip de
abordare a conținuturilor din perpectiva selectării și îmbinării metodelor și a strategiilor didactice.
Predarea integrată a cunoștințelor este considerată o strategie modernă de organizare și desfășurare
a conținuturilor, iar conceptul de activitate integrată se re feră la o activitate în care se îmbrățișează
metoda de predare – învățare a cunoștințelor, îmbinând diverse domenii în constituirea deprinderilor
și abilităților preșcolarității.
Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare de
proiectare a curriculumului, care presupune sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor din
diferitele domenii ale cunoaşterii, astfel încât să se asigure că copilul achiziţionează o imagine
coerentă, unitară despre lumea reală.
Abordarea integrată a activităţilor promovează învăţarea centrată pe copil, acesta beneficiind
de: posibilităţi de a se manifesta natural, fără a sesiza că această activitate este „impusă”;
personalitatea copilului se dezvoltă; copilul învaţă lucrând; mai multă libertate în acţiune;
oportunităţi de a se implica în pregătirea activităţilor căutând şi aducând diferite materiale de acasă;
sporirea încrederii în propriile posibilităţi, devenind capabili să îndeplinească sarcinile ce le-a ales
sau li s-au încredinţat; orice lucrare care se finalizează duce la dezvoltarea personalităţii copilului;
educarea capacităţii de a lucra în grup, de a ajuta la îndeplinirea sarcinilor echipei; manifestarea
creativităţii în toate domeniile; contribuie la formarea stimei de sine şi la dezvoltarea spiritului
participativ.
453