-
PREDAREA INTEGRATA SI ROLUL SAU IN CICLUL PRIMAR
Prof. Inv.primar SMEUREANU VIORICA- MARIA
Liceul Teoretic „Gustav Gundisch” Cisnadie
Predarea integrată are ca referință nu o disciplină de studiu, ci o tematică unitară, comună
mai multor discipline. Aceasta se fundamentează pe două sisteme de referință: unitatea științei și
procesul de învățare la copil.
Predarea integrată este o strategie ce presupune schimbări nu numai în planul organizării
conținuturilor, ci și în ambianța predării și învățării. Punctul de pornire în domeniul proiectării și
implementării curriculumului îl constituie elevul și experiența sa.
Cadrul didactic trebuie să construiască pentru fiecare elev un flexibili „puzzle story‟ de
design instrucțional în concordanță cu stilurile de învățare prezente în clasa sa și cu propriul stil de
predare. Astfel, sunt necesare transformări în demersul de concepere a traseului strategic prin
raportare la tipul de învățare promovat, la specificul organizării exepriențelor de învățare într-un
context larg, global promovat de perspectivele noi integrare curriculară.
Argumente pentru susţinerea predării integrate ar fi următoarele:
Angajarea responsabilă a elevului în procesul învăţării;
Încurajarea comunicării şi a relaţiilor interpersonale prin valorificarea valenţelor
formative ale sarcinilor de învăţare în grup;
Transformarea cadrului didactic în factor de sprijin, mediator şi facilitator, precum şi
diminuarea funcţiei sale de furnizor de informaţii;
Profunzimea, trăinicia şi reactivarea rapidă a cunoştinţelor, generate de perspectiva
integrată asupra cunoaşterii, prin intensificarea relaţiilor dintre concepte, idei, practici şi
teme abordate în şcoală şi în afara ei;
Abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară: coordonare
între temele abordate clasic şi cele realizate integrat, stabilirea modalităţilor de evaluare
formativă a performanţelor individuale şi a celor obţinute în învăţare prin colaborare,
precum şi organizarea proiectelor într-o schemă orară coerentă.
Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare
de proiectare a curriculum-ului, care presupune sintetizarea și organizarea didactică a
conținuturilor din domenii diferite ale cunoașterii, astfel încât să se asigure achiziția de către elevi
a unei imagini coerente, unitare despre lumea reală. Termenul curriculum integrat, așa cum este
definit de diverși autori (V. Chis,2001, Cretu. C. 1999, Cristea S. 2000) sugerează în primul rând
corelarea conținuturilor, însă acest demers necesită o abordare curriculară în care punctul de
pornire este cel mai adesea finalitatea/finalitățile urmărite, în funcție de care sunt alese toate
celelalte componente ale procesului instructiv - formativ.
În practica educațională recomandarea proiectării integrate a curriculum-ului este
considerată o provocare pe care învățământul școlar și-a asumat-o atât la nivelul proiectării
documentelor curriculare cât și la nivelul micropedagogic, al practicii zilnice. Documentele
curriculare care organizează activitatea educațională în învățământul școlar asigură un cadru
normativ care susține din plin abordarea integrată a curriculum-ului.
Structurarea flexibilă a conținuturilor oferă cadrelor didactice care lucrează la acest nivel o
libertate de decizie aproape deplină cu privire la tipurile de conținuturi pe care să le ofere elevilor
și o autonomie sensibil egală în privința metodologiei de propunere a acestor conținuturi. Singura
reglementare formală este dată de sistemul finalităților cu grade diferite de generalitate,
predefinite, care constituie punct de plecare pe tot parcursul procesului de instruire și formare și, în
final, în acțiunea de evaluare a performanțelor învățării. În plus, promovarea ideii planificării pe
teme și încurajarea utilizării metodei proiectelor în activitățile didactice cu școlarii sunt inițiative
ce explicitează și facilitează acest demers al abordării integrate a curriculum-ului.
448