-
METODELE INTERACTIVE - STRATEGII DIDACTICE DE ABORDARE INTEGRATĂ
A CONŢINUTURILOR
- EXEMPLU DE BUNE PRACTICI Prof. CORNELIA ROMÂNEAC - GPP nr. 28, Oradea
Prof. DORINA INŢE – GPP nr. 56, Oradea
Situarea copilului în centrul procesului de predare-învăţare a constituit o schimbare
fundamentală, care a atras după sine necesitatea găsirii acelor soluţii didactice care să stimuleze
performanţa copilului.
În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de
elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de
idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin
colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate
pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa
reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a
accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre
minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate
evidente. Interactivitatea presupune atât cooperarea – definită drept “forma motivaţională a
afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi
pentru dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii” – cât şi competiţia care este o “activitate
orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel
comun”(Ausubel D.; Floyd R., Învăţarea în şcoală, EDP, Bucureşti, 1981 ). Ambele implică un
anumit grad de interacţiune, în opoziţie cu comportamentul individual. Interacţiunea stimulează
efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi
şi limite, pentru autoevaluare. În acest fel se dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună, ceea
ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor profesională
viitoare.
Proiectul didactic ce urmează a fi prezentat consider că este un exemplu de bune practici în
ceea ce priveşte abordarea integrată şi accesibilizarea unor conţinuturi, aparent abstracte pentru
copiii de vârstă preşcolară, aplicând metode interactive de predare-învăţare-evaluare.
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: Mare
TEMA: Cine sunt/suntem?
SUBTEMA: „Drepturile copiilor?”
TITLUL ACTIVITĂŢII: „Toţi copiii au aceleaşi drepturi”
MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată
TIPUL ACTIVITĂŢII: Mixtă (predare şi verificare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi)
DOMENII EXPERENŢIALE:
domeniul om şi societate
441