-
ACTIVITĂŢILE INTEGRATE ÎN GRĂDINIŢĂ
Prof. pt. invatamantul prescolar POPOIU PAULA
Prof. pt. invatamantul preșcolar NIACȘU CORNELIA
Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare, sau
echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter
integrat, şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.
Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi
dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Demers
concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea şi instruirea
copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului
procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare optim structurate
din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare mai complexe, net
superioare celor monodisciplinare.
Integrarea este o manieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, dar nu trebuie să
facem confuzii între cele două concepte şi să identificăm interdisciplinaritatea – ca o componentă a mediului
pentru organizarea cunoaşterii, cu integrarea – ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele
diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de tema propusă de educatoare ori de
copii.
Experienţele de învăţare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune tuturor
copiilor din grupă sau pot fi diferenţiate, în funcţie de nivelul acestora şi se pot organiza prin alternarea
tuturor formelor de învăţare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă. Acestea conduc la
achiziţii ale copiilor în plan personal, care se obiectivează într-o modificare în sens pozitiv a structurilor
cognitive, afective sau psihomotorii, mult mai complexe, pe măsura sarcinilor de învăţare şi efortului depus
în realizarea lor. Copiii sunt antrenaţi prin joc să asocieze, să an alizeze, să compare, să formuleze păreri, să
facă deducţii, să formuleze concluzii despre fiinţe, obiecte, lucruri şi fenomene care altădată se vehiculau în
activităţi diferite, în perioade diferite.
Educatoarei îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în realizarea coerenţei pe axa
finalităţii educaţionale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de organizare a activităţii de
învăţare, criterii de evaluare. De asemenea, tot educatoarea este cea care realizează integrarea,
compatibilizarea conţinuturilor şi stabileşte relevanţa acestora în raport cu cerinţele curriculare şi aşteptările
comunităţii.
Activităţile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform planului
de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă susţinute de experienţa cadrului didactic. Educatoarea
organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate pe tot timpul anului. Aceste activităţi
pot fi desfăşurate integrat după scenariul elaborate de educatoare ce începe cu întâlnirea de grup, iniţiată în
fiecare zi şi care se poate realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane
adulte, prezenţa unui animal, o întâmplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special
petrecut în familie.
Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea
alegerii domeniilor de învăţare şi a materialelor. Varietatea acestora încurajează copiii să manifeste, să
observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.
Copiii îşi asumă responsabilităţi şi roluri în macrogrupul din care fac parte, participând la jocuri de
rol interesante, iniţiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.
391