-
formare al copilului care finalizează clasa a II-a, profil determniat de domeniile de competenţe
cheie specificate în LEN nr.1/2011, art.68. În mod concret, până lafinalul clasei a II-a, se urmăreşte
atingerea unui nivel de performanţă elementar în formarea competenţelor cheie.
Competenţele cheie cresc valoarea utilizării resurselor, pentru că le ordonează, le pun în
relaţie astfel încât să se completeze şi să se potenţeze reciproc, le structurează într-un sistem mai
bogat decât simpla lor reunire aditivă. Necesitatea de a forma şi dezvolta competenţe prin procesul
de învăţământ este astăzi acceptată ca imperioasă în majoritatea sistemelor educaţionale.
Competenţele realizează în mod exemplar transferul şi mobilizarea cunoştinţelor şi a
depriderilor în situaţii/contexte noi şi dinamice. Modelul de proiectare curriculară centrat pe
competenţe simplifică structura curriculumului şi asigură o mai mare eficienţă a proceselor de
predare/învăţare şi evaluare. Acesta permite operarea la toate nivelurile cu aceeşi unitate;
competenţa, în măsură să se orienteze demersurile tuturor agenţilor implicaţi în procesul de
educaţie.
Curriculumul preşcolar este structurat pe domenii experienţiale, sintagma face referire la
experienţe concrete, practice, dobândite într-un context global, transdisciplinar şi care sunt
permanent dublate de un efort personal, reflaxiv. Îmtrucât finalităţile educaţiei în periaoda timpurie
vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum
sunt formulate pe domenii experienţiale, ţinându-se cont de reperele stabilite de dezvoltare. În acest
sens, domeniile experenţiale devin instrumente de atingere a acestor obiective şi, în aceaşi timp,
instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi,
capacităţi, abilităţi, conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
Domeniile experienţiale sunt parcelate pe baza unei taxonomii clasice, disciplinare. Din acest
motiv, ele sunt practic totuna cu arrile curriculare.
Curriculumul pentru învăţământul primar specific clasei pregătitoare reprezintă o noutate în
învăţământul românesc, fiind conceput asfel încât să respecte principiul continuităţii între nivelurile
sistemului de învăţământ şi în vederea atingerii nivelului de performanţă elementar în formarea
competenţelor cheie.
Analiza curriculară a planului de învăţământ cu categoriile de activităţi pentru grrădiniţă, în
corelaţie cu ariile curriculare şi tipurile de discipline pentru clasele pregătitoare, I şi a II-a, poate
releva elemente de continuitate în plan curricular, dominante fiind activităţile de dezvoltare a
limbajului şi a capacităţii de comunicare ale copilului.
Ariile curriculare, la nivelul achiziţiilor fundamentale sunt proiectate spre o logică nouă a
conţinuturilor ştiinţifice, ce conduce spre interdisciplinaritate, spre descentralizare şi flexibilizarea
ritmurilor de parcurgere a etapelor de învăţare. Interdisciplinaritatea nu implică abandonarea
noţiunii de disciplină.
Profesorul pentru învăţământul primar realizează planificări anuale/ semestriale ale unitităţilor
de învăţare/ proiecte de lecţii bine structurate, echilibrate, care se bazează pe cunoaşterea dezvoltării
elevului, pe o bună cunoaştere a elevilor clasei şi pe competenţele cheie corespunzătoare
disciplinelor de studiu din învăţământul primar;
Profesorul pentru învăţământul primar realizează proiecte ale unităţilor de învăţare/ proiecte
de lecţii care reflectă abordarea integrată a curriculumului;
Profesorul pentru învăţământul primar vede proiectarea activităţilor ca un proces participativ,
în care sunt implicaţi elevii şi familiile lor, pentru a le conferi oportunităţi optime de dezvoltare şi
învăţare.
De exemplu, Matematică și explorarea mediului este fundamentată pe o serie de aspecte
evidențiate în sistemul de învățământ ce pot constitui repere suficiente care să co nducă la o selecție
adecvată a modalitățile de abordare, la structurarea unei didactici efeiciente. Introducerea acestei
discipline are în vedere încercarea de a soluționa o serie de elemente cum ar fi:
Abordarea domeniilor cumulate într-o manieră integrată;
Evitarea excesivei teoretizări și accentuarea ccesibilității;
Deplasarea demersului didactic de la „Ce se învață?” la „De ce se învață?”;
30